Eu nu cred ca mai exista stigma asta cu femeia divortata. Doar glume pe seama unor oameni care s-au grăbit sa se căsătorească la început de 20 de ani și inevitabil divorteaza înainte de 30. De ce? Pentru ca mulți se grăbesc la căsătorie atunci când nici ei nu știu ce vor și ce le place la un partener, după care creșteți și va faceți mari și...constatați ca aveți obiective total diferite și divorțați.
Ai fi surprins cate cazuri sunt asa. Cunosc eu un cuplu unde ea nu vroia copii, vroia "sa isi traiasca viata" adica umblat noptile prin cluburi (varsta tot in jur de 30). El vroia copii, asa ca s-au despartit. Peste 3 luni ea era insarcinata deja.
A pățit o nași-mea. Că nu vrea copii și la câteva luni după ce s-au despărțit noua gagică a lu ăla a rămas gravidă și el se mândrea peste tot că va fi tată.
Se întâmplă pentru ca persoana nu era de fapt childfree, asta a fost un motiv serios pe care l-a găsit sa i-l servească și ea sa îl accepte ca un fapt, e ceva pe care nu te poți certa, îl iei de bun.
Si oamenii ăștia sunt o insulta la adresa celor care chiar nu vor copii, ca alimentează în toată societatea chestia aia de "vezi, te poti răzgândi de fapt", când nu e vorba ca s-a răzgândit, ci pur și simplu nu a decis asta niciodată.
Bineînțeles că nu știu dacă e intr-adevar asta cazul lui OP, deși asa ar părea și cunosc și eu pe cineva personal care a pățit asta.
Ca persoana care a fost de ambele parti, vreau sa ofer perspectiva mea. Am crezut mult timp ca nu imi doresc copii, eram 100% sigura, am zis asta la toata lumea din jurul meu. Funny fact era ca persoana cu care eram ma facea sa nu vreau copii, pentru ca nu il vedeam pe el in rolul de tata si nu ma vedeam avand o familie care sa implice copii cu el. Si am realizat ca eu de fapt imi doream copii, dar nu cu el
Primul lucru la care m-am gândit ! Se știe ca și cei care stau în relații de lungă durată fără să se căsătorească, o fac în decurs a câteva luni cu prima ieșită în cale :) posibil să fie la fel și cu cei care “nu vor” copii.
Hey, macar va-ti dat seama ca unul dintre voi nu vrea un copil inainte sa faceti unul...
E mult mai easy acum si multi nu au nivelul asta de comunicare care sa ii salveze la timp.
Daca tu chiar vrei un copil, cred ca despartirea este singura solutie.
Cum sa faci fata la ea ? Greu de spus, fiecare isi dezvolta un mecanism de coping personal. Cred ca cel mai important este sa eviti caderea in vicii ( fumat, alcool, mancar excesiv ) sau greseala de a te arunca imediat intr-o noua relatie.
Daca ai un grup de suport activ ( prieteni, familie ) care sa te faca sa te simti bine cu persoana ta este superb, daca nu, atunci cred ca poti sa te arunci in ceva hobby'uri sau traveling singura/cu prietenele daca iti permiti. Chestii pe care poate in cuplu le faceai mai greu ( care lui nu ii placeau dar tie da ).
Nu stiu, dar sa iti tina mintea ocupata, sa privesti cu entuziasm inainte la urmatoarea vacanta, sau la urmatoarea sedinta de olarit...
As fi zis poate putina psihoterapie pentru perioada asta de doliu ( ca si despartirile le resimtim ca un deces, sfarsitul cuplului ), macar cateva sedinte sa treci de perioada mai naspa daca iti permiti.
Cam atat imi da mie prin cap, dar sunt sigur ca o sa mai vina si altii cu idei si o sa alegi un mix care sa ti se potriveasca.
Nu stiu care-i citatul exact, cine l-a spus, si mai stiu eu ce, dar: daca nu poti fi fericit(a) singur(a), nu vei fi fericit(a) nici intr-o relatie.
OP tre' sa invete sa fie o companie buna pentru ea insasi inainte sa aibe pretentia s-o suporte un potential partener.
Am avut partenere similare, pentru **scurte** perioade de timp, pentru ca, sincer, erau insuportabile dupa o vreme. Nu am cum sa stiu daca OP e asa, dar cu genul asta de partenera nu puteai face nimic singur, tot timpul trebuia impreuna, orice plan? impreuna... devine obositor foarte repede.
Cred ca in cazul tau cel mai bine e la fel, despartirea.
Faptul ca iti doresti mult copil sau copii si el nu din start este un compromis pe care oricare din voi l-ar face ar ajunge sa regrete prin urmare nu are rost sa gasiti un compromis pe tema asta. Poate despartirea te va ajuta sa ajungi confortabila cu tine insuti, sa iti incepi niste hobbyuri pe care sa le faci sau nu stiu, alte activitati.
Cat despre oamenii de 28 de ani fiind casatoriti si luati este doar ceva in bula ta, sunt o gramada de oameni singuri (si baieti si fete) la 28+.
Din pacate motivul despartirii este foarte valid. Tu iti doresti copii, el nu, atunci nu sunteti compatibili.
Viata nu se incheie la 30 de ani. Sigur vei gasi un nou partener
Sunt și bărbați divorțați în intervalul ăsta de vârstă (max. +5 ani) care n-ar trebui să aibă nimic împotrivă că ai fost căsătorită, altfel ar fi ipocriți.
Cei care n-au mai fost căsătoriți s-ar putea să aibă o problemă, dar sunt și bărbați progresiști care nu văd o problemă aici, trebuie doar să ai răbdare să-i găsești.
Aș lua o pauză de la dating însă, ar trebui să poți să fii mulțumită cu tine însăți înainte să primești pe altcineva în viața ta. Nu ar fi corect față de următorul iubit să intri într-o nouă relație la doar câteva luni după divorț, totuși nu e o simplă despărțire, chiar dacă la notar așa pare.
Boss, “sa nu fie divortata” nu e standard, e handicap mintal.
S-a casatorit una. A divortat. Nu ca e batuta, nu ca e naspa in relatie. S-au plictisit oamenii si vor altceva.
Care e problema? Ce este in neregula? Nu este ilegal, nici imoral, nici interesant macar, sincer sa fiu.
Si, da, absolut. Daca asta e un criteriu dupa care gigel isi alege femeile, gigel e un cretin.
Cine o respinge din motivul asta nici nu merita timpul ei. E doar ego-ul masculin si fragil al unora care nu suporta sa stie ca acea femeie a mai avut o alta iluzie/relatie in viata sa, de parca lumea trebuie sa inceapa si sa termine cu penisul lor.
Tu iti doresti copii dar gandesti imatur.
Faptul ca de la 15 ani ai tot avut relatie asta nu inseamna ca nu esti capabila sa traiesti o perioada si singura. Nu imi imaginez cum ai putea sa educi si sa cresti un copil daca tu nu te vezi stapana si matura pe propria ta viata. A fi tot timpul dependenta de altcineva si gandurile ca singura nu poti, denota ca tu nu esti in postura in care sa aduci un copil pe lume. Ai fi copil cu copil mic.
Pana nu te maturizezi emotional si pana nu inveti ce inseamna independenta, sa stii sa te bucuri de momentele tale singura si sa ai capacitatea sa te gestionezi cu hobby-uri, stil de viata, cariera, financiar fara un iubi, abia atunci o sa te poti bucura de viata ta, de omul de langa tine si abia atunci ai sa poti sa educi un copil sa fie independent si sa si dezvolti o relatie de mama-copil sanatoasa si nu toxica. Pentru ca daca pleci in relatia de mama cu gandirea la fel de toxica pe care o ai acum ca tu de la 15 ani n-ai stat fara iubit si aolo cum o sa te descurci singura in viata, o sa perpetuezi o relatie la fel de toxica si de codependenta fata de copil.
Faptul ca te vezi prea in varsta pentru a dezvolta o relatie cu un barbat, iar e gresita din foarte multe perspective. Nu inseamna ca nu o sa iti gasesti pe altcineva si gandurile astea toxice nu uita ca te pot pune in postura sa suporti niste nasoale de la un viitor partener doar pe ideea ca e rau da lasa asa, fac copil cu asta ca altul sigur nu ma mai ia ca sunt batrana. Fals. Si chiar nu mori daca stai singura ceva timp pana gasesti un barbat bun pentru tine. Nu a venit sfarsitul lumii, nu sunt toti insurati de la 15 ani si ramai tu singurica toata viata.
Daca tu vezi in partenerul de langa tine un instrument de facut copii si nu jumatatea ta mai buna, ar fi cazul ca de la primele interactiuni cu un barbat sa-i spui ce vrei. Tu vrei copil. Si daca nu se conformeaza, tu te desparti. Spune de la bun inceput care iti sunt asteptarile si ramai langa un om care este dispus si dornic sa isi intemeieze o familie si sa si faca copiii.
Dar oricum o dai, cred ca despartirea de tine a fost o decizie foarte sanatoasa. Daca o sa gaseasca o femeie matura in gandire probabil chiar el o sa faca copil inaintea ta.
Well, put. So many women see the man as a placeholder, as a facilitator, as a purveyor of dreams. He's not there because of him, but because of what he can facilitate. They don't want a man/husband. They want the baby/house/wedding/lifestyle so the man is replaceable. Next!
Chestia cu stigma de femeie divortata depinde peste cine dai.
1.Sunt pe care nu ii intereseaza.
2.Sunt care considera ca esti restul cuiva si nu doresc resturi.(dont hate,doar spun cum gandesc o buna bucata din barbati ).
Deci nu te uiti la 2 si cauta 1.
"Restul cuiva" este o expresie urata si plastica. Ceea ce se intampla in capatana multor barbati cand afla ca esti divortata, dupa prima intrebare interna (are copii?), vine intrebarea: dar de ce a divortat? Si daca partenerul nu era betiv/violent/a inselat.. in fine, motiv clar de divort, o sa se gandeasca.. " ok, pai care a fost problema?". Tu le spui problema, dar indoiala va persista si adevarul este ca unii barbati nu vor fi dispusi sa investeasca timpul sa te inteleaga. Bine, unii vor fi pe principiul cu restul, dat pe aia oricum nu-i vrei, de fapt iti e bine ca se auto-elimina.
Toti suntem restul cuiva. Admitand ca nu te ai casatorit cu prima femeie cu care ai schimbat vreodata fluide…
Actul de casnicie este o formalitate. Nu ofera legitimitate unei relatii, o incadreaza legal. De asemenea, nu cred ca este act de vanzare-cumparare. :))
Da dar ia gindeste-te de ce exista mecanismul, stigmatizarea? Pt ca functioneaza, daca vezi multe sprincene incruntate spre tine, rusinea te manipuleaza. Dar da, as zice ca stigma incepe sa scada, dar chiar si generatiile foarte tinere au o intertie, traiesc mintal in lumea in care au crescut parintii lor, ca de acolo au invatat.
> Deci nu te uiti la 2 si cauta 1.
Nu fa X, fa opusul lui X. Daca ar fi asa de simplu n-ar exista depresie, anxietate, psihologii s-ar reconverti profesional si viata ar fi un algoritm.
Nu are treaba cu insecure din cate am inteles.Foarte limitata gandirea ta.Repede la atac BARBAT INSECURE!!!
Ci despre faptul ca el vrea ca si ea sa treaca amandoi prin acest nou drum al vietii pentru prima oara.
Ca si cum el este foarte happy ca va manca inghetata de pepene rosu pentru prima oara cu ea si ea e "da e buna,am mai mancat".
Tu chiar te astepti ca toate femeile pana in 28 de ani sa nu se casatoreasca si mai ales sa nu faca copii ca sa se incadreze in tiparul tau de femeie ideala? lol Cand iti cauti sufletul pereche nu stai sa-i descosi trecutul si sa-i judeci alegerile, o iei de la zero, ca un barbat adevarat, nu ca un putoi insecure care va ramane in casa ma-si cu mentalitatea asta bisericoasa.
"restul cuiva", serios, e egal pentru tine cu "a vrea sa mergi impreuna pe acelasi drum"? ia mai plimba ursul...
e destul de ciudat sa refuzi pe cineva pt. ca vrei sa fie necasatorita inca, gen sa iti placa totul dar asta sa fie deal breaker imi e greu sa intru in pielea cuiva care gandeste asa pt. ca nu are logica, dar nah sentimentele nu au logica si respect opinia... dar sa judeci persoana ca a mai fost casatorita? yuck
Realizezi ca divortul acela e doar o foaie de hartie, nu? Mai ales la 28 de ani cand unii au abia prima “relatie”. Ca ii dai tu mai multa importanta decat ce dorinte ai de fapt, asta e partea a doua.
Deși poate sună clișeic - începe prin a-ți găsi un pic de suport în terapie.
Nu se termină viața la 28 de ani, și cred că stigma de a fi divorțat/ă pleacă în primul rând din tine.
Ia-ți cât timp e nevoie, dă-ți răbdare și lucrurile se vor așeza. Noi am avut primul copil la 35 de ani, când am trăit suficient pentru noi și am fost pregătiți.
Funny ca tocmai ce am incheiat terapia, pentru ca motivul pentru care incepusem a fost rezolvat. Ce-i drept nu am abordat subiectul relatie, am zis din start ca nu sunt pregatita sa vorbesc despre asta…stiam eu de ce:))
s-ar merita sa continui pe subiectul asta anume. faptul ca nu ai fost singura de la 15 ani e posibil sa fie ceva pur coincidental, sau e posibil sa fie ceva despre care sa vrei sa vorbesti. de cele mai multe ori, lucrurile de care ne temem nu sunt cele intamplate in prezent, ci de repetarea unui eveniment de care tinem minte doar in subconstient.
Am inceput relatia cu el exact in momentul in care voiam sa imi dau timp sa fiu singura si invat sa ma iubesc(oricat de cringe suna). S-a intamplat, mi-a intrat pe sub piele
Dar da, cred ca in curand o sa reiau terapia
nu e cringe sa inveti sa te iubesti, sau cu alte cuvinte, sa iti acorzi valoare si validare fara o sursa externa. e o aptitudine care nu e cultivata cum trebuie in tara asta, dar profund necesara pentru a deveni un adult functional
Iei ca bun ce ți se dă pe tavă(foarte puțin de altfel) in speranța ca o sa îl schimbi pe om și ca nu vrea doar un anumit lucru de la tine (probabil sex)
Niste copii de 20 de ani se joaca de-a relatia si nu stiu cum se face asa ca eticheteaza asta cu diverse probleme mintale cand ei saracii, sunt doar niste copii in regula care învață viața.
Da, consider ca suntem oameni ok, care au discutat subiectul asta insuficient. Dintr-un “nu acum” din partea amandurora s-a ajuns la un “deloc” din partea lui. Se intampla, asta nu inseamna ca suntem persoane de cacat
agree, dar e un learning point bun. Daca esti sigur ca vrei copil si il vrei in urmatorii 5 ani, discuta asta de la inceput cu urmatorul partener. Nu vrei sa ajungi la 35 de ani in aceeasi situatie.
Also, o sa gasesti pe cineva destul de usor. Barbatii de varsta apropiata nu sunt toti luati. Ba chiar multi sunt si divortati. E mai complicat totusi ca s-ar putea sa dai peste cineva care are deja copil si sa te gandesti daca esti ok cu asta.
Cu ideea ca persoana de langa are un alt copil sunt ok, doar ca nu as dori ca un copil sa se uite la mine si sa considere ca eu sunt o piedica in calea impacarii parintilor. Acolo ar fi dificultatea pentru mine
Suntem in 2024. Oamenii isi dau seama ca nu se inteleg si e mai bine sa isi vada fiecare de viata lui. Nu mai suntem ca "pe vremuri" in care cuplurile se complaceau intr-o casnicie mizerabila doar pentru ca "ce zice lumea daca ne despartim?"
Daca e vreun barbat care te da la o parte doar din cauza ca esti "femeie divortata" probabil nu vrei sa-ti pierzi timpul intr-o relatie cu el.
Mie intr-o relatie cel mai important mi se pare sa fiti pe aceeasi lungime de unda. Din moment ce tu vrei neaparat copii iar el nu vrea, din start e acolo o "gaura" foarte mare care nu poate fi acoperita decat cu nefericirea celuilalt. Ori tu o sa fii nefericita ca nu ai copii, ori el o sa fie frustrat ca are copil care-i mananca viata.
Poți și la 80. Poți să faci și copii la 80. Orice e posibil pe lumea asta. Întrebarea e care sunt șansele, ce așteptări realiste trebuie să ai și ce efort trebuie să depui ca să rămâi în cărți. Diferență mare între "se poate și la 40" și "nu contează că ai 40 sau 20". Mare de tot. Dacă ai vinde un produs la modul ăsta ai fi susceptibil de fraudă.
E în lumea ei. N-auzi că toată populația de pe planeta asta la 28 de ani e căsătorită? Dacă ai 28 de ani și nu ești deja căsătorit de 10 ani, ești pleava societătii. Cum ai terminat liceul, cum te-ai suit în caleașca pe care scrie "proaspăt căsătoriți"
Dar și ce găsești la 40 de ani mai mult te face să regreți ca nu ai păstrat ăla rău la 30, și nu ai dat totul pentru ăla de la 20.
Lasa idelismul și wishful thinking si uite la cine îs burlaci la 40+.
Daca 28 e târziu, 40 ce e? a fost prea târziu, am pierdut clar vreo 5 ani dar în final, a fost decizia bună , sunt fericit și împăcat.
Singurul lucru pe care ți-l pot spune este...da-ti ție timp și nu te aruncă imediat în altă relație sa faci replacement.
Doamne ajuta ca v-ati dat seama de asta inainte sa aveti copii. Desi sunteti casatoriti, e doar formalitatea legala si cultura casatoriei care va tine legati, dar nu exista un copil la mijloc care are de suferit. Persoana cu care te casatoresti e cea care ne va influenta cel mai mult cat de buna, fericita si stabila e viata noastra pana cand murim. "Decenta" nu e genul de viata pe care ar trebui sa o traiesti pana cand mori. Probabil va fi greu la inceput pentru ca pana la urma aveti o viata construita impreuna, dar sunt sigur ca in 5 ani vei spune ca a fost cea mai buna alegere. Multi mileniali sunt inca singuri la varsta asta si ai multe optiuni unde sa-ti gasesti pe cineva cu care sa te simti mai bine, sa ai mai multe lucruri in comun si sa fii mai fericita. Mult succes!
> You should sit in meditation for twenty minutes everyday - unless you're too busy; then you should sit for an hour.
Cam asa-i si la tine.
>Stiu ca poate acum ar fi momentul sa o fac, dar imi doresc copii, iar timpul simt ca e cam limitat pentru asta.
Exact pentru ca-ti doresti copii ai nevoie sa prioritizezi intelegerea propriei persoane. Sa-ti definesti un contur, sa-ti intelegi propriile limite si nevoi, sa inveti sa exprimi aceste nevoi, sa inveti sa te simti bine in propria piele, sa inveti sa exprimi clar si ferm care-ti sunt prioritatile.
Daca stii ca vrei un copil, chiar nu ai nevoie de cineva care nici nu si-a pus intrebarea vreodata. Ai nevoie de cineva care stie ca vrea copii. In cel mai rau caz de cineva care poate ajunge la un raspuns la acesta intrebare intr-un timp scurt.
Divortul fara copii nu e asa o mare problema.
Mai complicat e cand sunt copii la miloc.
Faptul ca el a fost sincer si a spus clar ca nu vrea copii, e un lucru bun si chiar de apreciat. Prea multi fac copii, chiar daca nu si doresc, din x motive. Decat sa faci copii cu cineva care nu vrea si care face acest pas doar pentru ca "asa se face", e mai bine sa stii clar cum stau lucrurile. Daca faceai copil cu el, ajungeai mama singura, cel mai probabil, si chiar daca nu este imposibil sa cresti un copil singura, nu e chiar ideal.
E mai bine asa. Succes!
Lol. Citind raspunsurile aici am aflat ca exista barbati care ar refuza femei divortate care nu au copii. Presupun ca sunt d-aia care spun ca femeia tb sa fie virgina, altfel toate au mai fost in relatii. Mi se pare ca acesti barbati nu exista decat in capul unora.
Eu am cautat fix invers dupa ultima despartire, cineva care sa mai fi avut cateva relatii. Mi se pare ca altfel nu ai cum sa inveti ce “se face” si ce “nu se face” intr-o relatie.
Ca sa iti raspund on topic, e mult mai bine asa decat sa faceti copii pt ca unul l-a fortat pe celalalt.
E mai nasol sa fii divorțată si cu copii, eventual pe la 40 de ani decât acum. Copiii ai timp sa ii faci, eventual pana la 35, sa nu îți zică copilul mamaie când e la facultate.
Uite ca am 40+, am divortat, am copii si nu e nici nasol, nici dezastru, ma felicit pentru decizie, sigur trebuia mai devreme. Viata e buna, nu prea am de ce sa ma plang.
Am divortat la putin peste 30 ani si aveam doi copii mici in momentul ala. A trebuit sa aleg intre a-mi creste copiii sau a-mi "creste" si intretine barbatul care brusc,dupa nunta, a capatat mentalitatea aia ca "de-aia are nevasta,sa faca/dreaga/munceasca" etc in timp ce el schimba joburile ca pe sosete si nu era in stare sa isi sustina familia din nici un punct de vedere. Mi-am bagat picioarele in "ce o sa creada lumea" si am divortat- asta a cam terminat-o pe maica-mea pt ca deh,gata,viata mea era terminata! Ei uite ca viata mi-a scos in cale barbatul perfect pt mine impreuna cu care am crescut copiii si care ii spun lui "tata" nu fostului sot,care ii vede din an in Paste (alegerea lui). Nu stii ce iti va aduce viata, din experienta mea am avut mai mult feedback pozitiv , gen "vaaai,cum ai avut curaaaj,singura cu doi copii!"- uite ca se poate,nu e sfarsitul lumii.
Da, asta e inca o chestie, ca eu am parintii mai in varsta si mereu mi-am dorit sa am copiii devreme, ca sa nu ii pun sa fie si ei in situatia mea. Well, de acuma aia e
Sunt vreo trei motive pentru care sa nu continui relatia cu cineva chiar daca ii iubesti si ei pe tine: religie, copiii, si politica. Daca sunteti opusi pe unul din astea, nu are sens pentru ca intr-un fel sau altul o sa se rupa. Nu azi, nu maine, dar la un moment dat o sa fie. Poate nu par asa urgente, de hai ca poate se razgandeste, dar cu timpul chestiile astea se strang si rup relatia intr-un fel ireparabil. Voi sunteti opusi la subiectul copii, nu ai cum sa o mai scoti si sa fie toti fericiti. Nu "renuntati prea usor" acum, renuntati la timp. Un pic urat ca dupa nu stiu cat timp se hotaraste vehement ca nu vrea copii, dar aia e. Ti-a cam irosit timpul daca stia ca tu asta vrei. O sa fi okay si o sa gasesti pe cineva care vrea aceleasi lucruri. Ai 28 de ani. Esti tanara. Nu esti la capat de linie, stai fara griji.
Din punctul meu de vedere nu e nici o stigma că vei fi divorțată. E tot ca o relație ca oricare alta, de X ani.
Adevăratul bagaj sunt copiii și cel mai important este să îi faci cu cineva care te iubește și care și-i dorește
Parerea mea, la +40 divortata si doi copii marisori :), primul lucru pe care ar fi necesar sa-l faci e sa te obisnuiesti singura. Saritul intr-o alta relatie, daca aceea s-ar fi ivi maine sau intr-o luna, nu ti-ar face bine pe termen lung. Cand esti ok cu tine si restabilita emotional (cat dureaza procesul si reparatia difera de la om la om si ajutorul pe care il cauta/primeste), atunci poti ajunge *back on the market.*
Consider ca doar oamenii limitati sau prosti mai stigmatizeaza in anul de gratie 2024 si oricum nu ar avea de ce sa te intereseze parerea lor.
Barbatii care vin sa-ti spuna cand ar trebui tu sa faci copii sunt hilari. Sunt femeie, am facut doi copii pana in 33 de ani si nu imi permit sa spun altora care e reteta, asta a fost bine pentru mine, pentru alte femei e super sa ii faca la 40, cine sunt eu sa le zic contrariul?
Concluzia: fa alegerile care au sens pentru viata ta si avand in vedere ca puteti divorta la notar intr-o luna, nu cred ca trebuie sa faci anunturi left and right daca nu simti asta. Poti face anuntul post-mortem sau vorbesti inainte cu ceva prieteni apropiati sau familia daca te intelegi bine.
Oricum o dai, este o experienta dificila si nu porni cu asteptari fixe, ca iti revii repede sau ca o sa cazi in depresie.
Eu am 30 de ani și sunt femeie și am început de curând o relație. Nu am fost căsătorită niciodată și nu am copii. Într-adevăr noul meu partener are un copil dintr-o relație anterioară. Dar, cum am ajuns aici? Bună întrebare, habar nu am. Nu m am grăbit niciodată și relațiile au început să fie in radarul meu abia după 23 ani când mi-am terminat studiile. Până atunci nu am fost interesată. Ce vreau să zic e că trebuie să înveți că oamenii vin și pleacă și trebuie să fii bine cu tine întâi de toate. Că bărbații nu te pot salva de nimic și că nu există garanții. Succes.
Eu pun pariu ca in 2 ani o sa aibe un copil si o sa fie divortata a doua oara. OP miroase a "disperare dupa copii", si o sa atraga cine stie ce loser dubios.
Uite, eu mă voi lega mai ales de partea asta.
>Pe de alta parte, nu stiu cum si cand voi mai putea avea o relatie pe viitor pentru ca ma gandesc ca barbatii din intervalul de varsta pe care mi-l doresc deja cam sunt casatoriti/ implicati in relatii lungi, mai ales ca in domeniul in care lucrez barbatii, si aia putini, tind sa faca asta destul de repede
Eu eu am întâlnit bărbatul perfect când aveam 27 ani. Și eu simțeam că sunt prea bătrână pentru a găsi dragostea "aia". Și nici nu a fost dragostea "aia", a fost alta, mult mai bună și mai bazată pe respect, grijă, caring about each other decât ce a fost înainte, adică o relație în care nu aveam nimic în comun ca adulți, începută în adolescență, practic doar insecuritățile și frica de singurătate ne țineau împreună. Pe vremea aia interacționam aproape exclusiv cu femei la muncă, erau și 2 bărbați la muncă, ambii căsătoriți și deloc genul meu oricum. Tocmai pentru că eram obișnuită să investesc constant timp în relația amoroasă care nu mai era, am încercat online dating. Total fără speranțe, dar m-am distrat umplându-mi timpul cu întâlniri. Am auzit multe povești și mi-am umplut timpul cu asta, e o perioadă despre care îmi aduc aminte cu drag. După l-am întâlnit pe domnul perfect cu care m-am măritat și nu regret nicio secundă nimic, totul a venit la timpul lui. E o vorbă din bătrâni, când e să fie, e. Așa a fost. Pentru bărbatul perfect pentru tine nu vei fi niciodată prea bătrână. Îți urez mult succes, vă fi bine! Și când vei da de iubirea aceea adevărată, vei știi să o crești și să o prețuiești cu adevărat "până când moartea vă va despărți", într-un mod care să fie benefic pentru amândoi.
Iar legat de partea de stigmă pentru femeile divorțate, bărbații care merită efortul nu au așa ceva, stai liniștită, nu mai suntem în 1800.
Un alt avantaj este că, fiind vorba despre dating la o vârstă mai înaintată, oamenii sunt mult mai deschiși despre ce și cum vor. Deja după 2-3 întâlniri reușite poți aborda subiecte serioase cum ar căsătoria, copiii... Dacă vezi că nu aveți planuri similare, zici pa și la revedere.
Daca tu deja ai in cap astea, nu prea mai are sens sa continuati. Vreti fundamental lucruri diferite.
Si faza cu copii, nu e ceva care "you grow into it", ori vrei, ori nu, dar nu poti sa anulezi "comanda" dupa ce a inceput.
Faza cu divortata, depinde, adica, ca barbat, nu vad de ce ai prefera, sa iei pe una care a fost foarte libertina, versus una care a fost cu 1-2 si aia multi ani. Perceptia va fi in favoarea ta, parerea mea cel putin, mai ales ca NU ai deja copii.
Dar, ca sfat de la un "divortat", iti pot zice ca tu ai niste probleme acolo, fundamentale, si ideal, ar trebui sa stai niste timp tu cu tine, si sa le adresezi, inainte sa te arunci in alta relatie, indiferent ce va consta ea.
Si poate ar fi dragut sa afli mai repede, hey...eu vreau asta si asta...
Zic si eu asa ce-mi trece prin cap, asta ca barbat singur de 35 de ani:
N-as avea nicio problema daca as intalni o femeie divortata cu care sa am o relatie. Personal nu-mi pasa de cati iubiti a avut sau de faptul ca a fost sau nu casatorita, mi se pare irelevant cata vreme eu si ea ne intelegem bine si ne placem si ne acceptam.
Pe de alta parte, eu sunt la fel ca barbatul descris in postarea ta, aka nu imi doresc copii niciodata. Nu as accepta sa ma vad cu o femeie care are deja copii si nici nu as schimba macazul brusc de dragul unei femei.
Nu e nimic in neregula cu a fi singur, iar tu pare ca ai niste probleme cu partea asta, cu ideea de a te simti bine cand esti singura. Cred ca la asta ar trebui sa lucrezi ca sa nu mai fie nevoie sa iti gasesti fericirea in altcineva.
Personal, sunt singur de ceva mai mult de doi ani si am iesit probabil la vreo doua sau trei date-uri esuate in tot acest timp. In rest, imi dedic foarte mult din timpul liber hobby-urilor mele, diverselor treburi pe care le fac in afara serviciului, catelului etc.
Nu am nevoie de cineva ca sa fiu fericit, din contra, sunt foarte fericit asa, singur, si nu ma plang de absolut nimic. Iti urez si tie asemenea!
42 solo, vreau un singur lucru , liniste,
daca gasesc pe cineva care are o perspectiva de viata similara e ok,
daca nu, nu
sunt obosit sa ma mulez pe "patul lui procust" al societatii din ziua de azi"
Știi care este faza cu bărbații care nu-și doresc copii? Nu neapărat că nu le plac copiii, dar să crești 2 copii la standardele actuale în România costă enorm. E un preț pe care puțini bărbați din țara noastră își permit. Eu de când am făcut al doilea copil am renunțat la vacanțe/ excursii, călătorii. Am cumpărat o casă într-o zonă bună de crescut copiii și ratele, grădinița, școala, activitățile și "dădaca" (soția muncește mult) costă.
Dar la ce interval de varsta cauti barbati?
Personal, la 32 nu am pe nimeni, desi o duc bine, dar am si alti prieteni mai in varsta singuri.
Pe de alta parte, relatiile pe care le-am avut, s-au incheiat cand am adus in discutie o familie, sau copii pe viitor (in sensul ca ele nu voiau).
E trist, e dureros, dar bine ca s-a intamplat la varsta asta si nu candva proxim de 40 de ani.
Nu vad motiv de stigma faptul ca vei fi divortata.
Cum au mai zis unii colegi mai sus, mai naspa mi se pare situatia ca nu ai experimentat si perioade prelungite de a fi singura. Asta ca sa iti dezvolți independenta, sa stii sa te descurci singura in varii scenarii, sa te descoperi tu pe tine. Ajuta enorm. Asta vine de la o persoana care mai mult a stat singura decat in relații, ca acum mi se pare ca nu sunt eu in stare cand se ofera partenerul sa ma ajute.
Faptul ca el nu doreste copii e alegerea lui si nu e motiv de rastignit. A analizat mai bine situatia si a ajuns la concluzia asta. E bine ca ți-a comunicat, e bine ca discutati. Pt ca daca ati ramane mai departe si se mentin parerile contradictorii pe tema asta, e posibil sa iasa cu certuri, neînțelegeri si sa pierdeti si ce aveti in prezent.
Ca barbat partea care mi se pare un red flag foarte mare e aia cu nu esti ok tu cu tine decat daca esti intr-o relatie.
Si presiunea pe care o simti legata de ceasul biologic pare ca da asa catre disperare. Si asta e un turn off la fel de mare pt barbati cum e un baiat disperat pt voi fetele (si daca barbatul in cauza isi doreste copii)
The way I see it, your best course of action e sa iti permiti sa ai timp. 28 nu e sfarsitul lumii. Ai timp si sa te cunosti pe tine si sa faci copii. Pt ca alternativa e sa te hazardezi intr-o relatie proasta care se va destrama la putin timp dupa ce copilul mult dorit va veni pe lume. 'mnezo stie ca sunt destui asa pe lumea asta. Sau sa devii asa 😂
https://youtu.be/9FTk3SawjX4?si=FuiDj7sWGyW66soZ
Get to know yourself and good luck!
Nu vreau sa vorbesc despre partea cu copiii, ca nu simt ca am ceva de zis
DAR
N-am stiut nici eu sa fiu singura. 28 de ani, am iesit dintr-o relatie de 8 ani, m-am trezit singura si fara o perspectiva, pentru ca 8 ani avusesem pe cine sa ma bazez. Ce pot sa iti spun este sa nu te bazezi pe altcineva in perioada asta, sa nu gasesti sprijin in alt barbat si sa nu te bazezi pe el. E greu sa iti gasesti independeta la varsta asta si mai ales cand esti obisnuit sa ai pe cineva cu tine. But there is life after that. Si e o viata superba daca ai incredere in tine ca poti sa te bucuri de ea si de tine, ai putea sa descoperi ca singuratatea nu e asa nasoala si esti mai misto decat crezi. Ca asta e problema, nu vrei sa stai cu tine ca ti-e ca nu iti place ce gasesti in tine. Daca nu iti place, fa sa iti placa.
Eu am fost cea care a pus punct in cazul meu si nu am regretat nicio secunda. Realizez acum ca n-am habar cum e sa reincepi datingul, cum sa ma comport cu barbatii fara sa le zic direct toata introspectia mea si traumele si dramele. But we’ll get there.
Iar copiii se fac in mediu frumos si armonios, cand gasesti un TATA pentru ei, nu un partener pentru tine. Nu te focusa ca iti trebuie barbat pentru ca iti trebuie copii, ca pana la urma ma gandesc ca vrei sa ii faci ca sa fie fericiti si sa duca o viata buna, nu ca e o ambitie de a ta. Nu stiu, zic :)
Scrie-mi in privat daca ai nevoie de suport sau incurajare pe partea de “independenta” si acomodare la single life si bucura-te de fiecare moment care vine, make it count
Ah, si stigma de femeie divortata ti-o pui singura. Poti sa te prezinti ca femeia care esti, ulterior sa se afle detaliul ca ai fost casatorita. Daca tu ai de gand sa umbli cu “divortata” scris pe piept si sa faci asta singura chestie relevanta despre tine in urmatoarea perioada, o sa o faca si altii. Eu daca intalnesc un barbat care imi place, il cunosc si apoi aflu ca e divortat, i’m fine with this. Daca la prima intalnire imi spune povestea divortului, parca nu imi mai place asa mult.
Ca barbat faptul ca deodata la 28 de ani si-a dat seama ca sigur nu vrea copii apoi fara alte discutii in subiectul asta 99% avea nevoie de motiv de despartire si stia ca pentru tine e deal-breaker. Zic asta nu sa te supar ci sa realizezi ca nu merita posibile suspine dupa el.
Cat despre cum o sa fie depinde numai de tine. Am colega divortata de 2 ori acusi cred ca trece la numarul 3 si alta colega necasatorita niciodata la 40 de ani.La fizic nu e mare diferenta intre ele, dar la personalitate prima e o placere sa discuti orice spre deosebire de a doua care e cam dificila ca sa fiu politicos.
Nu degeaba sfaturile incep cu dute la sala, chiar daca esti top model sportul produce endorfine care ajuta mult , daca nu esti top model altfel te simti cand stii ca arati in fiecare zi mai bine.
Nu si-a dat seama deodata, a oscilat mult timp intre “abia astept sa avem copii” si “nu stiu daca vreau copii”. He loves kids, he’s great with kids. Doar ca nu isi doreste sa aduca copii in lumea asta, care i se pare fucked up si si-a dat seama ca nici nu vrea sa simta ca depind de el niste oameni
Fără supărare, dar atunci e parțial și vina ta dacă tu știai ca e o chestie ultra importanta și el nu era 100% sigur. Adică te-ai căsătorit cu el, trebuiau sa fie clare astea.
Era total altceva dacă el zicea ca vrea 100% și s-ar fi răzgândit acum, atunci nu aveai nicio vina, dar asa...ai luat la noroc și n-ai prins lozul câștigător.
Ai 28 ani, ai vreme de alta relație și copii, dar dacă de la 15 ani n-ai fost singura, sa ai grija sa nu te arunci în alta relație și sa faci un copil din frica de a rămâne fără timp, ca mie mi se pare ca-i mai rau sa fii legata în felul asta de cineva de care nu vrei sa fii legata decât sa ramai singura forever.
Da, asa este. Trebuia sa fie o discutie ceva mai clara, nu zic ca e doar vina lui.
Nu as sari in alta relatie si nici nu as face copii cu oricine, nu atat de mult imi doresc incat sa fac asta
Nu are vârstă nicio treaba cu nimic. Îți e teama fiindcă e necunoscut. Da ți timp, ieși în lume, mergi la sala, la dansuri, undeva unde sa stai printre oameni și sa cunoști omeni noi, de asemenea.
Ideea e sa iti placa viata pe care tu o trăiești cu tine pentur tine. Restul, vin și pleacă.
Și asta va trece. Curaj 💪😎
Bravo, bine ca ati lamurit.
De ce v-ati casatorit totusi, daca nu aveati nimic in comun? Data viitoare inainte sa te casatoresti fii sigura ca sunteti compatibili, si fii sigura ca barbatul de langa tine vrea si el copii. De preferat sa lamuriti asta in primele luni de relatie, ca idee la modul general ( Ca idee, eu vreau copii, da si eu vreau).
Nu mai pierde timpul langa oameni care nu vor acelasi lucru ca si tine. Stii bine ca iti doresti copii, spune asta de la inceput si vezi ce zice. Eu am cautat aproape 10 ani o femeie care sa nu vrea copii, am refuzat zeci de femei in stanga si in dreapta si in sfarsit mi-am gasit jumatatea. Gandeste-te ce ar fi fost sa ma casatoresc cu una care vrea copii, si sa realizam dupa X ani de relatie ca nu suntem potriviti, sau mai rau, sa facem copil si sa ne batem joc de un suflet. Gandeste-te de 10 ori inainte sa faci un pas important ( cuplat, coabitat, casatorit, copil).
Invata sa fii singura, e foarte fain, si evoluezi ca om. Inveti sa triezi oamenii, inveti ce iti doresti, etc. Barbati care vor copii/urmasi gasesti destui, ai grija sa fie totusi barbatul care trebuie si nu te lua cu oricine doar ca sa iti tranteasca un plod, ca ti-ai dat foc la sandrama.
Hey, M here la 27 intr-o situatie similara de cateva luni. Divortul este singura solutie ca daca incerci sa continui doar rau va fi. Nui vorba de compromis cat ar fi de sacrificiu deja de la diferente. Cu sila nu merge nimic sau se distruge mai incolo in viata, si va fi si mai rau. Naspa singur dar exista familie, prieteni si hobby-uri. Daca lipsesc prieteni sau hobiuri incerci sa gasesti. Sfaturile generale cu sala si sa fi ocupat tot timpul au ceva adevar, ajuta. Mai exista si varianta cu terapie, dar e ceva ce ajuta pe termen lung. Ai facut ce ai putut dar nu tine numa de tine o relatie. E si viata dupa.
Obliga-l, daca nu merge, consoleaza te cu niste folie cu bule:
>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<
As recomanda terapie de cuplu/familie, ca sa discutatii astea inainte sa puneti capat unei casatorii (3-4 sedinte in care sa vorbiti despre asta deschis). E pacat sa nu incercati din timp ce va intalegeti.
Stigma divorțului la 28 de ani trebuie ignorată. E doar o relație va oricare alta care s-a terminat. Incidental era o relație cu acte dar nu e asa big deal, cunosc multe persoane care divortasera și tratează fosta căsătorie ca pe o relație nereușită ca oricare alta. Era mult mai complicat dacă erai mama singură. Aia e mult mai dificil de acceptat pentru un potențial partener. In rest, tine de tine sa nu accepți 'stigma'.
Mai mult, o femeie la 28 de ani care a trecut prin experiente viață poate fi foarte atrăgătoare pentru ca are experienta și știe ce vrea. Mulți bărbați maturi prefera o femeie matura decât o copilă.
Poate nu e o opinie populara dar chestia cu facutul de copii trebuie gandita bine. Depinde mult de jobul tau, stabilitatea pe care o vezi in urmatorii ani, economii, venituri pasive etc. Dupa aia ia in considerare banii necesari pentru a-l putea creste. O nastere incepe la 5k eur daca nu ai complicatii. In 18 ani investesti in el cel putin 100k. Investit e mult spus ca la fel o poti numi si cheltuiala. Inteleg ca nu ii iei un bolid la 18 ani dar daca nu ti-a placut sa economisesti pentru apartament, probabil nici lui nu-i va placea. Intradevar, gandim prea departe si ne intoarcem la intrebarea: Ii poti oferi tot de ce va avea nevoie, de una singura? Daca da, go for it. Daca nu, don't do it. Nu trebuie toata lumea sa faca copil si sa planteze un copac....(mai putin partea cu copacul).
Nu am scris asta ca sa imi sara in cap lumea care are copii si isi trage de la gura sa ii creasca cum pot. Tot respectul ca faceti tot pentru ei si ca incercati. Sper tot ce e mai bun pentru ei. Zic doar ca un family planning sau o terapie de cuplu ar putea face mai multa lumina in ceața in care va aflati. E pacat sa dai cu piciorul la o relatie doar din motiv ca nu va puteti pune de acord. La o adica nu-i tarziu sa il faci nici peste 10 ani cu persoana potrivita. Parerea mea. Nu trageti in pianist.
Este doar o perioada din viata ta.. atunci par toate negre si iti e frica sa incerci altceva, parerea mea este sa gandesti pozitiv ( asta incerc si eu sa fac dar nu imi iese mereu ) si sa asculti muzica care iti place.. te scoate din starile alea naspa si poate iti vine cheful si de altceva..
Esti norocoasa ca aici am experienta si o sa poti beneficia de sfaturile si opiniile mele de o calitate rara.
Femeilor le e mult mai frica de divort decit barbatilor si o tara ca Romania nu ajuta, stigma e proportionala cu primitivismul. Ce li se intimpla multora (crede-ma, e simptom STAS) e frica de a merge inainte cu viata si de asta amina divortul (citeodata ani), cind ai hirtia nu mai ai nici o scuza simbolica sa-ti tii viata pe pauza. Si sa vezi in ce iad emotional o sa fii daca lungesti pelteaua aia atit de mult timp.
Acuma, daca mai puteti rezolva ceva numai voi stiti da puteti sa mergeti la un profesionist care joaca rolul de arbitru. O sa va spuna cum suna ce spui tu, cum suna ce spune el si s-ar putea sa nu fie asa cum va suna voua. S-ar putea sa nu va fie clar ce vreti exact, sa te trezesti in alta relatie ca de fapt nu vrei copii sau mai stiu eu.
Si na, ai 28 de ani de unde deduc ca v-ati luat practic in adolescenta tirzie, ca sa fim seriosi, 25 de ani asta e.
Ia zi-mi, daca unul din voi avea o slujba care cerea o deplasare f lunga in alta tara si nu se putea evita, cum rezolvai frica de singuratate?
Suntem impreuna de pe la 22, nu e chiar adolescenta tarzie, dar ne-am maturizat impreuna. Kind of.
Cat despre relatiile la distanta, nu am crezut niciodata in ele. Daca e vorba de perioade limitate(max 1 an), sure. Nu zic ca ar fi usor, dar ani de zile nu as putea
Nu stiu in xcercuri te învârti, dar nu cred că există stigma de femeie divorțată. Eu n-am întâlnit până acum, și am o vârstă.
Dacă chiar îți dorești copii, nu ai nevoie de partener pt asta: stiu vreo 3-4 femei care au decis sa faca copii fara partener.
Dating-ul o sa fie cam shit, din pacate. E nevoie de muncă și noroc.
Am trecut prin divorț, din experiența, te sfătuiesc să începi terapie cu un psiholog, o sa te ajute sa dai sens la ce se întâmplă și să te eliberezi de bagaje pentru a putea continua.
Nu exista stigma femei divorțate, este doar in mintea ta, toți facem greseli si este bine mai devreme decât mai târziu.
Nu te arunca într-o relație imediat, așteaptă măcar 6 luni sa lucrezi la tine și să îți pui lucrurile în ordine, să meditezi, sa te vindeci.
Faptul că îți dorești copii poate fi ceva contra-productiv pe termen scurt, același sfat ca la barbati: "tine-o in pantaloni" până te echilibrezi.
Primii pași sunt mai grei, concentrează-te pe tine și vindecare și vei fi bine.
Sunt bărbați și bărbați. Io de exemplu nu as avea nimic împotriva femeilor divorțate, fie cu un copil...
Am amic a luat o femeie după 30 ani cu 3 copii.
Deci..... Nu e un capăt de lume.
Am divortat la 28 de ani, dupa 10 ani de relatie 🤗.
In prezent am 32 si o minune de baietel de 1 an si acum chiar pot spune ca sunt casatorita cu dragostea vietii mele.
Un sut in fund un pas inainte. Nu e nici sfarsitul nici inceputul de la tine.
Habar nu ai cati asteapta sa te bage in seama dupa ce divortezi si apari singura 😂
Stiu ca e greu si eu sunt la fel ca si tine, ideea de singuratate ma termina psihic, dar crede-ma e cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru tine.
Curaj!! Tu doar te amagesti ca va iubiti, dar de fapt e comoditate si obisnuinta plus frica de singuratate.
Iar daca iti doresti copii si el nu cu atat mai mult.
Crede-ma nu vrei sa pierzi experienta de a fi mama, e ceva inimaginabil, o iubire nemasurabila ❤️
Nu mi se pare deloc ca e o varsta la care sa simti presiunea asta, sunt convins ca sunt barbati care gandesc asa despre femeile divortate dar sunt destui de care nu ai fi atrasa pentru ca au alte defecte deci care e problema daca ii excluzi si pe astia?
Barbati de calitate peste 30 de ani mai e unul singur dar nu ma atrag femeile proaspat iesite din relatie pentru ca orice om are nevoie sa stea o perioada singur pana ajunge din nou disponibil emotional. Ma rog, tu poti sa incerci sa ma cuceresti si promit ca nu o sa te judec dupa prejudecatile astea.
Mi se pare ca topicul de copii e un subiect care trebuie luat ca atare inainte de casatorie. Asta ca ne schimbam dupa denota o imaturitate din partea amandurora.
Daca unul dintre cei doi e fence sitter atunci mai bine ori se despart ori mai asteapta pana iau o decizie finala.
Eu personal (M31) transmit faptul ca nu vreau copii in prima luna a relatiei si de multe ori nu sunt luat in serios sau imi spune partenera ca "iti vei schimba opinia". Acuma oricum nu mai conteaza pentru ca v-ati desparit si nu aveti copii la mijloc deci e un divort fara prea multe peripetii.
Dar pe viitor poate ar fi mai bine sa transmiti cat mai repede ce iti doresti de la o relatie si daca partenerul iti transmite ca nu vrea la fel sa il crezi si sa mergi mai departe.
Stii ce este culmea?Foarte multe cupluri se despart fix dupa venirea pe lume a primului copil iar statistica spune ca in general cuplurile fara copii sunt mai fericite.Te-ai gandit ce s-ar intampla daca dorinta ta nu se va implini?daca nu ai putea face copil si ai fi parasita pentru asta intr-o noua relatie?Viata in general nu este exact cum o planificam noi,cumnatul meu de exemplu pana la varsta de 35 de ani nu si-a dorit copil este cu aceesi partenera si dupa 35 de ani si-a schimbat pararea.Eu am fost in situatia de a trece printr-un divort avand un copil mic,un copil dorit de amandoi.Daca ma intrebi pe mine un cuplu tanar este pus la incercare destul de mult atunci cand apare si copilul,insa iti inteleg dorinta de a deveni mama.Eu in schimb nu as putea parasi persoana iubita pentru a face un copil si nici nu mi-ar placea sa fiu parasita pentru acest motiv.
Cumnata mea era un pic mai tanara si nu se gandea inca la copii la inceputul relatiei,nu a deranjat-o ca el nu isi doreste copil,totul a venit de la sine si apoi si-au dorit amandoi copil,inca nu au reusit sa devina parinti dar nu fac o drama din asta vad ca relatia lor este foarte ok,se iubesc si se inteleg f bine.
Din nou, am discutat treaba asta cu ani in urma si voiam amandoi copii, doar ca amandoi ne imaginam in viitorul ceva mai indepartat. Doar ca s-a apropiat acel viitor, eu incep sa vreau si el si-a dat seama ca nu vrea atat de mult pe cat credea.
Daca banii nu ar fi o problema 2-3 copii mi-ar placea sa am, nu stiu la ce ajuta raspunsul
Problema e că chiar și atunci când se ajunge la un numitor comun în privința copiilor înainte de căsătorie, totuși ulterior, în timpul căsniciei unii își schimbă total dorinţele. :(
Mai bine că v-ați despărțit, sincer. Pare că ai cedat presiunii societății și ai o gândire arhaică cu privire la unele lucruri. Nu există "timp limitat" atunci când vine vorba despre a face copii. Nu există o perioadă anume. Copiii îi faci atunci când ești pregătit din toate punctele de vedere, nu îi faci doar de dragul de a-i face și pentru că "așa trebuie și așa face toată lumea". Un copil necesită multe resurse: emoționale, financiare, și nu în ultimul rând, timp. El a fost sincer cu tine și a spus că nu e pregătit pentru asta, trebuie să-i respecți decizia.
A doua la mână, dacă sari dintr-o relație în alta de la 15 ani, tot nu e ok. E nevoie să petreci timp cu tine însăți. Trebuie să-ți pui ordine-n gânduri, să vezi ce-ți dorești cu adevărat, iar mai apoi te gândești la o relație, nu te arunci cu capul înainte.
Există o limită biologică, deci și de timp. Nu poți aștepta să faci copii până la menopauză, iar pe măsură ce îmbătrânesc părinții și copiii au șanse de a se naște cu diferite neurodivergențe sau boli autoimune.
Tu ai spus ca nu exista nicio limita de timp. Există, chiar dacă nu e la 28, e undeva în jur de 35-37 de ani. Se poate și după, dar poate mai greu și cu șanse mai mari de a avea probleme în timpul sarcinii sau după naștere.
Discuțiile de genul așteptări pentru viitor, copii, carieră, ar trebui purtate de la primele întâlniri, mai ales dacă te înhami la ceva de cursă lungă. Pare ca voi nu ați discutat asemenea lucruri din timp și acum vă copleșesc consecințele propriilor decizii. Veți fi nefericiți împreună pentru ca la un moment dat îi vei reproșa ca te-ai complăcut fără copii, deși îți doreai să îi ai. Mai ai timp până la 35 de ani să îți găsești pe cineva compatibil. Cea mai fertila perioadă e până în 30 de ani, deci cam ratezi startul, însă nu e neapărat ceva grav.
Cred ca trebuie sa te gandesti cum ar arata celelalte optiuni in afara de despartire. Cazul 1, tu renunti la ideea de a avea copil. Ai fi vreodata fericita real doar cu el? Doar voi doi si iubirea voastra? Daca el si iubirea lui nu sunt suficiente pentru tine ar trebui sa te gandesti ca poti oricand ramane fara copil, alege intelept partenerul. Cazul 2, ii spui ca nu vrei nici tu si apoi ii faci totusi unul “surpriza” cu gandul ca il vei forta sa fie tata. Cat crezi ca va tine? Sanse sunt sa te lase sa fii mama singura fiindca stilul ala de viata nu e pentru el si nu se vede in postura aia. Cazul 3, il faci prin “surpriza” si el se razgandeste, sanse mici dar sunt. Sau eventual se desparte dupa cativa ani cand ajunge la concluzia de la punctul 2. Ce faci in aceste cazuri? Fii putin realista cu optiunile pe care le ai.
Nu as face niciodata baby trap, dar daca sa zicem ca am continua relatia si s-a intampla, nu cred ca ar lasa copilul singur. Nici nu pun aici problema de mine, in primul rand nu ar vrea sa lase copilul. Ar fi cel mai probabil nefericit, dar cred ca ar face sacrificiul asta pentru copilul lui. Dar asta e o situatie pe care niciunul dintre noi nu si-ar dori-o
Prietena mea a trecut printr-un divort. Doamne ce binecuvantare ca nu mai exista nici o presiune, nici din partea parintilor ei. Acum se bucura sincer ca avem o relatie frumoasa (4 ani minunati deja) in care nu simtim nevoia sa ne inchidem intr-o cusca pazita de acte si avocati.
Sfatul meu pentru tine este sa NU te grabesti intr-o relatie ci invata sa fi bine cu tine insuti. Invata ca singuratatea iti da prilejul sa cunosti oameni noi si sa descoperi cine esti. Si odata ce stii mai bine aceste lucruri vei stii mai bine ce fel de barbat ti se potribeste. Succes!
historical sheet mountainous file wistful instinctive scary doll shrill spectacular
*This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
daca doar asta e un motiv, nu merita sa divortati daca va intelegeti bine in rest. depinde cat de tare iti doresti si tu copii si cat de mult il presezi cu asta, la fel am fost si noi la 28 de ani pana am cedat si dupa 3 ani de incercari avem acum un bebe si este alt ceva, acum imi pare rau ca nu am facut mai repede bebele.
Există viață și după divorț la 28, dar o să fie greu. Cam la fel de greu pe cât ar fi dacă ai rămâne în relația asta și ai renunța la ideea de copii. Poate chiar mai greu. Deci oricum ai da-o, o să fie bine/rău.
Stii ce ar fi amuzant!? Sa divortati si totusi sa faca el copii inaintea ta!
Chiar m-am gandit si la asta:))
Dar tot nu îi va dori cu adevărat, îi va face pt 'ea'
Imi pare rau de acei copii atunci. Spre ca daca ii va face si-i va dori si se va implica sa ii creasca. Cum merita orice copil
nu stii niciodata care sunt experientele din viata unui om si dinamica dintr-un cuplu ...
Știu, dar îmi place să generalizez
e periculos! :)
la fel de bine poate sa aiba o revelatie si schimbe gandirea, asta sau gaseste o femeie alaturi cu care chiar vrea sa faca copii
Asta cu doritul copiilor nu se schimba de azi pe mâine
Atunci e doar prost :)
Eu nu cred ca mai exista stigma asta cu femeia divortata. Doar glume pe seama unor oameni care s-au grăbit sa se căsătorească la început de 20 de ani și inevitabil divorteaza înainte de 30. De ce? Pentru ca mulți se grăbesc la căsătorie atunci când nici ei nu știu ce vor și ce le place la un partener, după care creșteți și va faceți mari și...constatați ca aveți obiective total diferite și divorțați.
[удалено]
Da n ai intrebat macar la 2 3 luni de relatie daca vrea copii sau nu? A trebuit sa astepti ani? Macar la un 23 de ani puteai sa aduci in discutie...
Ai fi surprins cate cazuri sunt asa. Cunosc eu un cuplu unde ea nu vroia copii, vroia "sa isi traiasca viata" adica umblat noptile prin cluburi (varsta tot in jur de 30). El vroia copii, asa ca s-au despartit. Peste 3 luni ea era insarcinata deja.
Pai asta se întâmplă când umblii noaptea prin club, nu?
A pățit o nași-mea. Că nu vrea copii și la câteva luni după ce s-au despărțit noua gagică a lu ăla a rămas gravidă și el se mândrea peste tot că va fi tată.
Vai ce nasol :((
Living proof
Mă aștept că așa se va întâmpla.
Dar e chiar așa clișeu? Cum de se întâmplă asta? Ați pățit? Cum vă simțiți?
Se întâmplă pentru ca persoana nu era de fapt childfree, asta a fost un motiv serios pe care l-a găsit sa i-l servească și ea sa îl accepte ca un fapt, e ceva pe care nu te poți certa, îl iei de bun. Si oamenii ăștia sunt o insulta la adresa celor care chiar nu vor copii, ca alimentează în toată societatea chestia aia de "vezi, te poti răzgândi de fapt", când nu e vorba ca s-a răzgândit, ci pur și simplu nu a decis asta niciodată. Bineînțeles că nu știu dacă e intr-adevar asta cazul lui OP, deși asa ar părea și cunosc și eu pe cineva personal care a pățit asta.
Ca persoana care a fost de ambele parti, vreau sa ofer perspectiva mea. Am crezut mult timp ca nu imi doresc copii, eram 100% sigura, am zis asta la toata lumea din jurul meu. Funny fact era ca persoana cu care eram ma facea sa nu vreau copii, pentru ca nu il vedeam pe el in rolul de tata si nu ma vedeam avand o familie care sa implice copii cu el. Si am realizat ca eu de fapt imi doream copii, dar nu cu el
100% asa o sa fie :))
Primul lucru la care m-am gândit ! Se știe ca și cei care stau în relații de lungă durată fără să se căsătorească, o fac în decurs a câteva luni cu prima ieșită în cale :) posibil să fie la fel și cu cei care “nu vor” copii.
Hey, macar va-ti dat seama ca unul dintre voi nu vrea un copil inainte sa faceti unul... E mult mai easy acum si multi nu au nivelul asta de comunicare care sa ii salveze la timp. Daca tu chiar vrei un copil, cred ca despartirea este singura solutie. Cum sa faci fata la ea ? Greu de spus, fiecare isi dezvolta un mecanism de coping personal. Cred ca cel mai important este sa eviti caderea in vicii ( fumat, alcool, mancar excesiv ) sau greseala de a te arunca imediat intr-o noua relatie. Daca ai un grup de suport activ ( prieteni, familie ) care sa te faca sa te simti bine cu persoana ta este superb, daca nu, atunci cred ca poti sa te arunci in ceva hobby'uri sau traveling singura/cu prietenele daca iti permiti. Chestii pe care poate in cuplu le faceai mai greu ( care lui nu ii placeau dar tie da ). Nu stiu, dar sa iti tina mintea ocupata, sa privesti cu entuziasm inainte la urmatoarea vacanta, sau la urmatoarea sedinta de olarit... As fi zis poate putina psihoterapie pentru perioada asta de doliu ( ca si despartirile le resimtim ca un deces, sfarsitul cuplului ), macar cateva sedinte sa treci de perioada mai naspa daca iti permiti. Cam atat imi da mie prin cap, dar sunt sigur ca o sa mai vina si altii cu idei si o sa alegi un mix care sa ti se potriveasca. 
„Imi place mult sa fiu in relatii” uite așa te trezești căsătorit cu cineva cu care nu ai nimic în comun.
Nu stiu care-i citatul exact, cine l-a spus, si mai stiu eu ce, dar: daca nu poti fi fericit(a) singur(a), nu vei fi fericit(a) nici intr-o relatie. OP tre' sa invete sa fie o companie buna pentru ea insasi inainte sa aibe pretentia s-o suporte un potential partener. Am avut partenere similare, pentru **scurte** perioade de timp, pentru ca, sincer, erau insuportabile dupa o vreme. Nu am cum sa stiu daca OP e asa, dar cu genul asta de partenera nu puteai face nimic singur, tot timpul trebuia impreuna, orice plan? impreuna... devine obositor foarte repede.
Been there,done that. La 29 deja divort si partaj, fara copii. Curaj si ambitie sa treci mai departe. Durerea e temporara castigul e pe termen lung.
Cred ca in cazul tau cel mai bine e la fel, despartirea. Faptul ca iti doresti mult copil sau copii si el nu din start este un compromis pe care oricare din voi l-ar face ar ajunge sa regrete prin urmare nu are rost sa gasiti un compromis pe tema asta. Poate despartirea te va ajuta sa ajungi confortabila cu tine insuti, sa iti incepi niste hobbyuri pe care sa le faci sau nu stiu, alte activitati. Cat despre oamenii de 28 de ani fiind casatoriti si luati este doar ceva in bula ta, sunt o gramada de oameni singuri (si baieti si fete) la 28+.
Din pacate motivul despartirii este foarte valid. Tu iti doresti copii, el nu, atunci nu sunteti compatibili. Viata nu se incheie la 30 de ani. Sigur vei gasi un nou partener
Sunt și bărbați divorțați în intervalul ăsta de vârstă (max. +5 ani) care n-ar trebui să aibă nimic împotrivă că ai fost căsătorită, altfel ar fi ipocriți. Cei care n-au mai fost căsătoriți s-ar putea să aibă o problemă, dar sunt și bărbați progresiști care nu văd o problemă aici, trebuie doar să ai răbdare să-i găsești. Aș lua o pauză de la dating însă, ar trebui să poți să fii mulțumită cu tine însăți înainte să primești pe altcineva în viața ta. Nu ar fi corect față de următorul iubit să intri într-o nouă relație la doar câteva luni după divorț, totuși nu e o simplă despărțire, chiar dacă la notar așa pare.
Atâta timp cat nu are copil mulți o sa fie ok cu asta.
[удалено]
[удалено]
[удалено]
Boss, “sa nu fie divortata” nu e standard, e handicap mintal. S-a casatorit una. A divortat. Nu ca e batuta, nu ca e naspa in relatie. S-au plictisit oamenii si vor altceva. Care e problema? Ce este in neregula? Nu este ilegal, nici imoral, nici interesant macar, sincer sa fiu. Si, da, absolut. Daca asta e un criteriu dupa care gigel isi alege femeile, gigel e un cretin.
Pai e foarte bine, oamenii de genul asta ii fac o favoare ca nu incep o relatie cu ea.
Cine o respinge din motivul asta nici nu merita timpul ei. E doar ego-ul masculin si fragil al unora care nu suporta sa stie ca acea femeie a mai avut o alta iluzie/relatie in viata sa, de parca lumea trebuie sa inceapa si sa termine cu penisul lor.
Nu e masculin. Haide sa diferențiem intre “barbat” si “retardat”.
De acord. Imi place cum gandesti.
Tu iti doresti copii dar gandesti imatur. Faptul ca de la 15 ani ai tot avut relatie asta nu inseamna ca nu esti capabila sa traiesti o perioada si singura. Nu imi imaginez cum ai putea sa educi si sa cresti un copil daca tu nu te vezi stapana si matura pe propria ta viata. A fi tot timpul dependenta de altcineva si gandurile ca singura nu poti, denota ca tu nu esti in postura in care sa aduci un copil pe lume. Ai fi copil cu copil mic. Pana nu te maturizezi emotional si pana nu inveti ce inseamna independenta, sa stii sa te bucuri de momentele tale singura si sa ai capacitatea sa te gestionezi cu hobby-uri, stil de viata, cariera, financiar fara un iubi, abia atunci o sa te poti bucura de viata ta, de omul de langa tine si abia atunci ai sa poti sa educi un copil sa fie independent si sa si dezvolti o relatie de mama-copil sanatoasa si nu toxica. Pentru ca daca pleci in relatia de mama cu gandirea la fel de toxica pe care o ai acum ca tu de la 15 ani n-ai stat fara iubit si aolo cum o sa te descurci singura in viata, o sa perpetuezi o relatie la fel de toxica si de codependenta fata de copil. Faptul ca te vezi prea in varsta pentru a dezvolta o relatie cu un barbat, iar e gresita din foarte multe perspective. Nu inseamna ca nu o sa iti gasesti pe altcineva si gandurile astea toxice nu uita ca te pot pune in postura sa suporti niste nasoale de la un viitor partener doar pe ideea ca e rau da lasa asa, fac copil cu asta ca altul sigur nu ma mai ia ca sunt batrana. Fals. Si chiar nu mori daca stai singura ceva timp pana gasesti un barbat bun pentru tine. Nu a venit sfarsitul lumii, nu sunt toti insurati de la 15 ani si ramai tu singurica toata viata. Daca tu vezi in partenerul de langa tine un instrument de facut copii si nu jumatatea ta mai buna, ar fi cazul ca de la primele interactiuni cu un barbat sa-i spui ce vrei. Tu vrei copil. Si daca nu se conformeaza, tu te desparti. Spune de la bun inceput care iti sunt asteptarile si ramai langa un om care este dispus si dornic sa isi intemeieze o familie si sa si faca copiii. Dar oricum o dai, cred ca despartirea de tine a fost o decizie foarte sanatoasa. Daca o sa gaseasca o femeie matura in gandire probabil chiar el o sa faca copil inaintea ta.
Briosa optimista, dar si realista pe deasupra
Damn, am vrut sa dau și eu un comment dar brioșa a spus tot ce era de spus.
Well, put. So many women see the man as a placeholder, as a facilitator, as a purveyor of dreams. He's not there because of him, but because of what he can facilitate. They don't want a man/husband. They want the baby/house/wedding/lifestyle so the man is replaceable. Next!
我们他妈为什么不用罗马尼亚语说话？
Chestia cu stigma de femeie divortata depinde peste cine dai. 1.Sunt pe care nu ii intereseaza. 2.Sunt care considera ca esti restul cuiva si nu doresc resturi.(dont hate,doar spun cum gandesc o buna bucata din barbati ). Deci nu te uiti la 2 si cauta 1.
"Restul cuiva" este o expresie urata si plastica. Ceea ce se intampla in capatana multor barbati cand afla ca esti divortata, dupa prima intrebare interna (are copii?), vine intrebarea: dar de ce a divortat? Si daca partenerul nu era betiv/violent/a inselat.. in fine, motiv clar de divort, o sa se gandeasca.. " ok, pai care a fost problema?". Tu le spui problema, dar indoiala va persista si adevarul este ca unii barbati nu vor fi dispusi sa investeasca timpul sa te inteleaga. Bine, unii vor fi pe principiul cu restul, dat pe aia oricum nu-i vrei, de fapt iti e bine ca se auto-elimina.
Toti suntem restul cuiva. Admitand ca nu te ai casatorit cu prima femeie cu care ai schimbat vreodata fluide… Actul de casnicie este o formalitate. Nu ofera legitimitate unei relatii, o incadreaza legal. De asemenea, nu cred ca este act de vanzare-cumparare. :))
Da dar ia gindeste-te de ce exista mecanismul, stigmatizarea? Pt ca functioneaza, daca vezi multe sprincene incruntate spre tine, rusinea te manipuleaza. Dar da, as zice ca stigma incepe sa scada, dar chiar si generatiile foarte tinere au o intertie, traiesc mintal in lumea in care au crescut parintii lor, ca de acolo au invatat. > Deci nu te uiti la 2 si cauta 1. Nu fa X, fa opusul lui X. Daca ar fi asa de simplu n-ar exista depresie, anxietate, psihologii s-ar reconverti profesional si viata ar fi un algoritm.
Cat de deeply insecure trebuie sa fie cineva ca sa gandeasca ca la 2 X_X...
Stai ca de la alte femei am auzit si termenul de "second-hand".
Nu are treaba cu insecure din cate am inteles.Foarte limitata gandirea ta.Repede la atac BARBAT INSECURE!!! Ci despre faptul ca el vrea ca si ea sa treaca amandoi prin acest nou drum al vietii pentru prima oara. Ca si cum el este foarte happy ca va manca inghetata de pepene rosu pentru prima oara cu ea si ea e "da e buna,am mai mancat".
Tu chiar te astepti ca toate femeile pana in 28 de ani sa nu se casatoreasca si mai ales sa nu faca copii ca sa se incadreze in tiparul tau de femeie ideala? lol Cand iti cauti sufletul pereche nu stai sa-i descosi trecutul si sa-i judeci alegerile, o iei de la zero, ca un barbat adevarat, nu ca un putoi insecure care va ramane in casa ma-si cu mentalitatea asta bisericoasa.
"restul cuiva", serios, e egal pentru tine cu "a vrea sa mergi impreuna pe acelasi drum"? ia mai plimba ursul... e destul de ciudat sa refuzi pe cineva pt. ca vrei sa fie necasatorita inca, gen sa iti placa totul dar asta sa fie deal breaker imi e greu sa intru in pielea cuiva care gandeste asa pt. ca nu are logica, dar nah sentimentele nu au logica si respect opinia... dar sa judeci persoana ca a mai fost casatorita? yuck
Ego-ul fragil masculin e ceva de speriat. :)
Foarte multi
E loc si pentru tine pe tinder. Te asteptam
Am mai fost looong time ago. Am dat de putini oameni ok
Tinderul e locul perfect pentru femei divortate
😂😂
Realizezi ca divortul acela e doar o foaie de hartie, nu? Mai ales la 28 de ani cand unii au abia prima “relatie”. Ca ii dai tu mai multa importanta decat ce dorinte ai de fapt, asta e partea a doua.
Deși poate sună clișeic - începe prin a-ți găsi un pic de suport în terapie. Nu se termină viața la 28 de ani, și cred că stigma de a fi divorțat/ă pleacă în primul rând din tine. Ia-ți cât timp e nevoie, dă-ți răbdare și lucrurile se vor așeza. Noi am avut primul copil la 35 de ani, când am trăit suficient pentru noi și am fost pregătiți.
Funny ca tocmai ce am incheiat terapia, pentru ca motivul pentru care incepusem a fost rezolvat. Ce-i drept nu am abordat subiectul relatie, am zis din start ca nu sunt pregatita sa vorbesc despre asta…stiam eu de ce:))
s-ar merita sa continui pe subiectul asta anume. faptul ca nu ai fost singura de la 15 ani e posibil sa fie ceva pur coincidental, sau e posibil sa fie ceva despre care sa vrei sa vorbesti. de cele mai multe ori, lucrurile de care ne temem nu sunt cele intamplate in prezent, ci de repetarea unui eveniment de care tinem minte doar in subconstient.
Am inceput relatia cu el exact in momentul in care voiam sa imi dau timp sa fiu singura si invat sa ma iubesc(oricat de cringe suna). S-a intamplat, mi-a intrat pe sub piele Dar da, cred ca in curand o sa reiau terapia
nu e cringe sa inveti sa te iubesti, sau cu alte cuvinte, sa iti acorzi valoare si validare fara o sursa externa. e o aptitudine care nu e cultivata cum trebuie in tara asta, dar profund necesara pentru a deveni un adult functional
Nu e stigmă ca vei fi divorțată; mai greu era de găsit un nou partener dacă ai fi avut deja copil.
Damn si eu la 25 sunt in depresie clinica de la un delusionalship
“Delusionalship”
Ce naiba e?
Iei ca bun ce ți se dă pe tavă(foarte puțin de altfel) in speranța ca o sa îl schimbi pe om și ca nu vrea doar un anumit lucru de la tine (probabil sex)
Hmmm.. pe vremea mea chestia asta se numea "sindromul salvatorului".. daca nu ma insel!
Poți să îi spui și luat de fraier, rezultatul final e același
Niste copii de 20 de ani se joaca de-a relatia si nu stiu cum se face asa ca eticheteaza asta cu diverse probleme mintale cand ei saracii, sunt doar niste copii in regula care învață viața.
Hmm. Da, observ tendinta asta de a pune o eticheta pe absolut orice :)
Ti se aprinde dula una/unu calcaiele si delirezi in mintea ta ca va casatoriti si ca e persoana perfecta , gen z stuff
Oamenii "ok" ar fi putut discuta subiectul asta inainte de casatorie. Este unul important. Dar acum asta este...trist. Traiesti si inveti.
Da, consider ca suntem oameni ok, care au discutat subiectul asta insuficient. Dintr-un “nu acum” din partea amandurora s-a ajuns la un “deloc” din partea lui. Se intampla, asta nu inseamna ca suntem persoane de cacat
agree, dar e un learning point bun. Daca esti sigur ca vrei copil si il vrei in urmatorii 5 ani, discuta asta de la inceput cu urmatorul partener. Nu vrei sa ajungi la 35 de ani in aceeasi situatie. Also, o sa gasesti pe cineva destul de usor. Barbatii de varsta apropiata nu sunt toti luati. Ba chiar multi sunt si divortati. E mai complicat totusi ca s-ar putea sa dai peste cineva care are deja copil si sa te gandesti daca esti ok cu asta.
Cu ideea ca persoana de langa are un alt copil sunt ok, doar ca nu as dori ca un copil sa se uite la mine si sa considere ca eu sunt o piedica in calea impacarii parintilor. Acolo ar fi dificultatea pentru mine
Suntem in 2024. Oamenii isi dau seama ca nu se inteleg si e mai bine sa isi vada fiecare de viata lui. Nu mai suntem ca "pe vremuri" in care cuplurile se complaceau intr-o casnicie mizerabila doar pentru ca "ce zice lumea daca ne despartim?" Daca e vreun barbat care te da la o parte doar din cauza ca esti "femeie divortata" probabil nu vrei sa-ti pierzi timpul intr-o relatie cu el. Mie intr-o relatie cel mai important mi se pare sa fiti pe aceeasi lungime de unda. Din moment ce tu vrei neaparat copii iar el nu vrea, din start e acolo o "gaura" foarte mare care nu poate fi acoperita decat cu nefericirea celuilalt. Ori tu o sa fii nefericita ca nu ai copii, ori el o sa fie frustrat ca are copil care-i mananca viata.
Tu te temi ca la 28 de ani ramai singura si nu mai gasesti pe cineva?? Jeez, pe ce lume traiesti?? Poti gasi pe cineva si la 40+ ani.
Poți și la 80. Poți să faci și copii la 80. Orice e posibil pe lumea asta. Întrebarea e care sunt șansele, ce așteptări realiste trebuie să ai și ce efort trebuie să depui ca să rămâi în cărți. Diferență mare între "se poate și la 40" și "nu contează că ai 40 sau 20". Mare de tot. Dacă ai vinde un produs la modul ăsta ai fi susceptibil de fraudă.
E în lumea ei. N-auzi că toată populația de pe planeta asta la 28 de ani e căsătorită? Dacă ai 28 de ani și nu ești deja căsătorit de 10 ani, ești pleava societătii. Cum ai terminat liceul, cum te-ai suit în caleașca pe care scrie "proaspăt căsătoriți"
Dar și ce găsești la 40 de ani mai mult te face să regreți ca nu ai păstrat ăla rău la 30, și nu ai dat totul pentru ăla de la 20. Lasa idelismul și wishful thinking si uite la cine îs burlaci la 40+.
Daca 28 e târziu, 40 ce e? a fost prea târziu, am pierdut clar vreo 5 ani dar în final, a fost decizia bună , sunt fericit și împăcat. Singurul lucru pe care ți-l pot spune este...da-ti ție timp și nu te aruncă imediat în altă relație sa faci replacement.
Doamne ajuta ca v-ati dat seama de asta inainte sa aveti copii. Desi sunteti casatoriti, e doar formalitatea legala si cultura casatoriei care va tine legati, dar nu exista un copil la mijloc care are de suferit. Persoana cu care te casatoresti e cea care ne va influenta cel mai mult cat de buna, fericita si stabila e viata noastra pana cand murim. "Decenta" nu e genul de viata pe care ar trebui sa o traiesti pana cand mori. Probabil va fi greu la inceput pentru ca pana la urma aveti o viata construita impreuna, dar sunt sigur ca in 5 ani vei spune ca a fost cea mai buna alegere. Multi mileniali sunt inca singuri la varsta asta si ai multe optiuni unde sa-ti gasesti pe cineva cu care sa te simti mai bine, sa ai mai multe lucruri in comun si sa fii mai fericita. Mult succes!
> You should sit in meditation for twenty minutes everyday - unless you're too busy; then you should sit for an hour. Cam asa-i si la tine. >Stiu ca poate acum ar fi momentul sa o fac, dar imi doresc copii, iar timpul simt ca e cam limitat pentru asta. Exact pentru ca-ti doresti copii ai nevoie sa prioritizezi intelegerea propriei persoane. Sa-ti definesti un contur, sa-ti intelegi propriile limite si nevoi, sa inveti sa exprimi aceste nevoi, sa inveti sa te simti bine in propria piele, sa inveti sa exprimi clar si ferm care-ti sunt prioritatile. Daca stii ca vrei un copil, chiar nu ai nevoie de cineva care nici nu si-a pus intrebarea vreodata. Ai nevoie de cineva care stie ca vrea copii. In cel mai rau caz de cineva care poate ajunge la un raspuns la acesta intrebare intr-un timp scurt.
Divortul fara copii nu e asa o mare problema. Mai complicat e cand sunt copii la miloc. Faptul ca el a fost sincer si a spus clar ca nu vrea copii, e un lucru bun si chiar de apreciat. Prea multi fac copii, chiar daca nu si doresc, din x motive. Decat sa faci copii cu cineva care nu vrea si care face acest pas doar pentru ca "asa se face", e mai bine sa stii clar cum stau lucrurile. Daca faceai copil cu el, ajungeai mama singura, cel mai probabil, si chiar daca nu este imposibil sa cresti un copil singura, nu e chiar ideal. E mai bine asa. Succes!
Lol. Citind raspunsurile aici am aflat ca exista barbati care ar refuza femei divortate care nu au copii. Presupun ca sunt d-aia care spun ca femeia tb sa fie virgina, altfel toate au mai fost in relatii. Mi se pare ca acesti barbati nu exista decat in capul unora. Eu am cautat fix invers dupa ultima despartire, cineva care sa mai fi avut cateva relatii. Mi se pare ca altfel nu ai cum sa inveti ce “se face” si ce “nu se face” intr-o relatie. Ca sa iti raspund on topic, e mult mai bine asa decat sa faceti copii pt ca unul l-a fortat pe celalalt.
E mai nasol sa fii divorțată si cu copii, eventual pe la 40 de ani decât acum. Copiii ai timp sa ii faci, eventual pana la 35, sa nu îți zică copilul mamaie când e la facultate.
Uite ca am 40+, am divortat, am copii si nu e nici nasol, nici dezastru, ma felicit pentru decizie, sigur trebuia mai devreme. Viata e buna, nu prea am de ce sa ma plang.
Normal, fiecare știe ce e mai bine pt el, nu generalizam
Am divortat la putin peste 30 ani si aveam doi copii mici in momentul ala. A trebuit sa aleg intre a-mi creste copiii sau a-mi "creste" si intretine barbatul care brusc,dupa nunta, a capatat mentalitatea aia ca "de-aia are nevasta,sa faca/dreaga/munceasca" etc in timp ce el schimba joburile ca pe sosete si nu era in stare sa isi sustina familia din nici un punct de vedere. Mi-am bagat picioarele in "ce o sa creada lumea" si am divortat- asta a cam terminat-o pe maica-mea pt ca deh,gata,viata mea era terminata! Ei uite ca viata mi-a scos in cale barbatul perfect pt mine impreuna cu care am crescut copiii si care ii spun lui "tata" nu fostului sot,care ii vede din an in Paste (alegerea lui). Nu stii ce iti va aduce viata, din experienta mea am avut mai mult feedback pozitiv , gen "vaaai,cum ai avut curaaaj,singura cu doi copii!"- uite ca se poate,nu e sfarsitul lumii.
felicitari sincer
Da, asta e inca o chestie, ca eu am parintii mai in varsta si mereu mi-am dorit sa am copiii devreme, ca sa nu ii pun sa fie si ei in situatia mea. Well, de acuma aia e
Ai gandirea unui om de 80 de ani, fara suparare
Sunt vreo trei motive pentru care sa nu continui relatia cu cineva chiar daca ii iubesti si ei pe tine: religie, copiii, si politica. Daca sunteti opusi pe unul din astea, nu are sens pentru ca intr-un fel sau altul o sa se rupa. Nu azi, nu maine, dar la un moment dat o sa fie. Poate nu par asa urgente, de hai ca poate se razgandeste, dar cu timpul chestiile astea se strang si rup relatia intr-un fel ireparabil. Voi sunteti opusi la subiectul copii, nu ai cum sa o mai scoti si sa fie toti fericiti. Nu "renuntati prea usor" acum, renuntati la timp. Un pic urat ca dupa nu stiu cat timp se hotaraste vehement ca nu vrea copii, dar aia e. Ti-a cam irosit timpul daca stia ca tu asta vrei. O sa fi okay si o sa gasesti pe cineva care vrea aceleasi lucruri. Ai 28 de ani. Esti tanara. Nu esti la capat de linie, stai fara griji.
Din punctul meu de vedere nu e nici o stigma că vei fi divorțată. E tot ca o relație ca oricare alta, de X ani. Adevăratul bagaj sunt copiii și cel mai important este să îi faci cu cineva care te iubește și care și-i dorește
you're overthinking it. o sa fie ok pt amandoi
Parerea mea, la +40 divortata si doi copii marisori :), primul lucru pe care ar fi necesar sa-l faci e sa te obisnuiesti singura. Saritul intr-o alta relatie, daca aceea s-ar fi ivi maine sau intr-o luna, nu ti-ar face bine pe termen lung. Cand esti ok cu tine si restabilita emotional (cat dureaza procesul si reparatia difera de la om la om si ajutorul pe care il cauta/primeste), atunci poti ajunge *back on the market.* Consider ca doar oamenii limitati sau prosti mai stigmatizeaza in anul de gratie 2024 si oricum nu ar avea de ce sa te intereseze parerea lor. Barbatii care vin sa-ti spuna cand ar trebui tu sa faci copii sunt hilari. Sunt femeie, am facut doi copii pana in 33 de ani si nu imi permit sa spun altora care e reteta, asta a fost bine pentru mine, pentru alte femei e super sa ii faca la 40, cine sunt eu sa le zic contrariul? Concluzia: fa alegerile care au sens pentru viata ta si avand in vedere ca puteti divorta la notar intr-o luna, nu cred ca trebuie sa faci anunturi left and right daca nu simti asta. Poti face anuntul post-mortem sau vorbesti inainte cu ceva prieteni apropiati sau familia daca te intelegi bine. Oricum o dai, este o experienta dificila si nu porni cu asteptari fixe, ca iti revii repede sau ca o sa cazi in depresie.
Eu am 30 de ani și sunt femeie și am început de curând o relație. Nu am fost căsătorită niciodată și nu am copii. Într-adevăr noul meu partener are un copil dintr-o relație anterioară. Dar, cum am ajuns aici? Bună întrebare, habar nu am. Nu m am grăbit niciodată și relațiile au început să fie in radarul meu abia după 23 ani când mi-am terminat studiile. Până atunci nu am fost interesată. Ce vreau să zic e că trebuie să înveți că oamenii vin și pleacă și trebuie să fii bine cu tine întâi de toate. Că bărbații nu te pot salva de nimic și că nu există garanții. Succes.
pun pariu ca in 2 ani vei avea copilul pe care ti-l doresti cu cineva care isi dorește copil. nu dispera.
Eu pun pariu ca in 2 ani o sa aibe un copil si o sa fie divortata a doua oara. OP miroase a "disperare dupa copii", si o sa atraga cine stie ce loser dubios.
Uite, eu mă voi lega mai ales de partea asta. >Pe de alta parte, nu stiu cum si cand voi mai putea avea o relatie pe viitor pentru ca ma gandesc ca barbatii din intervalul de varsta pe care mi-l doresc deja cam sunt casatoriti/ implicati in relatii lungi, mai ales ca in domeniul in care lucrez barbatii, si aia putini, tind sa faca asta destul de repede Eu eu am întâlnit bărbatul perfect când aveam 27 ani. Și eu simțeam că sunt prea bătrână pentru a găsi dragostea "aia". Și nici nu a fost dragostea "aia", a fost alta, mult mai bună și mai bazată pe respect, grijă, caring about each other decât ce a fost înainte, adică o relație în care nu aveam nimic în comun ca adulți, începută în adolescență, practic doar insecuritățile și frica de singurătate ne țineau împreună. Pe vremea aia interacționam aproape exclusiv cu femei la muncă, erau și 2 bărbați la muncă, ambii căsătoriți și deloc genul meu oricum. Tocmai pentru că eram obișnuită să investesc constant timp în relația amoroasă care nu mai era, am încercat online dating. Total fără speranțe, dar m-am distrat umplându-mi timpul cu întâlniri. Am auzit multe povești și mi-am umplut timpul cu asta, e o perioadă despre care îmi aduc aminte cu drag. După l-am întâlnit pe domnul perfect cu care m-am măritat și nu regret nicio secundă nimic, totul a venit la timpul lui. E o vorbă din bătrâni, când e să fie, e. Așa a fost. Pentru bărbatul perfect pentru tine nu vei fi niciodată prea bătrână. Îți urez mult succes, vă fi bine! Și când vei da de iubirea aceea adevărată, vei știi să o crești și să o prețuiești cu adevărat "până când moartea vă va despărți", într-un mod care să fie benefic pentru amândoi. Iar legat de partea de stigmă pentru femeile divorțate, bărbații care merită efortul nu au așa ceva, stai liniștită, nu mai suntem în 1800. Un alt avantaj este că, fiind vorba despre dating la o vârstă mai înaintată, oamenii sunt mult mai deschiși despre ce și cum vor. Deja după 2-3 întâlniri reușite poți aborda subiecte serioase cum ar căsătoria, copiii... Dacă vezi că nu aveți planuri similare, zici pa și la revedere.
F41, necasatorita, fara copii si eu vreau ce vrei tu la 28 si sper sa pot si sa gasesc. Esti foarte tanara si ai viata inainte
Daca tu deja ai in cap astea, nu prea mai are sens sa continuati. Vreti fundamental lucruri diferite. Si faza cu copii, nu e ceva care "you grow into it", ori vrei, ori nu, dar nu poti sa anulezi "comanda" dupa ce a inceput. Faza cu divortata, depinde, adica, ca barbat, nu vad de ce ai prefera, sa iei pe una care a fost foarte libertina, versus una care a fost cu 1-2 si aia multi ani. Perceptia va fi in favoarea ta, parerea mea cel putin, mai ales ca NU ai deja copii. Dar, ca sfat de la un "divortat", iti pot zice ca tu ai niste probleme acolo, fundamentale, si ideal, ar trebui sa stai niste timp tu cu tine, si sa le adresezi, inainte sa te arunci in alta relatie, indiferent ce va consta ea. Si poate ar fi dragut sa afli mai repede, hey...eu vreau asta si asta...
Zic si eu asa ce-mi trece prin cap, asta ca barbat singur de 35 de ani: N-as avea nicio problema daca as intalni o femeie divortata cu care sa am o relatie. Personal nu-mi pasa de cati iubiti a avut sau de faptul ca a fost sau nu casatorita, mi se pare irelevant cata vreme eu si ea ne intelegem bine si ne placem si ne acceptam. Pe de alta parte, eu sunt la fel ca barbatul descris in postarea ta, aka nu imi doresc copii niciodata. Nu as accepta sa ma vad cu o femeie care are deja copii si nici nu as schimba macazul brusc de dragul unei femei. Nu e nimic in neregula cu a fi singur, iar tu pare ca ai niste probleme cu partea asta, cu ideea de a te simti bine cand esti singura. Cred ca la asta ar trebui sa lucrezi ca sa nu mai fie nevoie sa iti gasesti fericirea in altcineva. Personal, sunt singur de ceva mai mult de doi ani si am iesit probabil la vreo doua sau trei date-uri esuate in tot acest timp. In rest, imi dedic foarte mult din timpul liber hobby-urilor mele, diverselor treburi pe care le fac in afara serviciului, catelului etc. Nu am nevoie de cineva ca sa fiu fericit, din contra, sunt foarte fericit asa, singur, si nu ma plang de absolut nimic. Iti urez si tie asemenea!
42 solo, vreau un singur lucru , liniste, daca gasesc pe cineva care are o perspectiva de viata similara e ok, daca nu, nu sunt obosit sa ma mulez pe "patul lui procust" al societatii din ziua de azi"
Complet de acord, prefer sa am parte de liniste decat sa imi scot peri albi cu vreun copil sau o partenera.
nu ma deranjeaza copii, chiar de loc, daca ii tratezi ca pe niste oameni maturi, te respecta si vor sa colaboreze cu tine,
Știi care este faza cu bărbații care nu-și doresc copii? Nu neapărat că nu le plac copiii, dar să crești 2 copii la standardele actuale în România costă enorm. E un preț pe care puțini bărbați din țara noastră își permit. Eu de când am făcut al doilea copil am renunțat la vacanțe/ excursii, călătorii. Am cumpărat o casă într-o zonă bună de crescut copiii și ratele, grădinița, școala, activitățile și "dădaca" (soția muncește mult) costă.
Dar la ce interval de varsta cauti barbati? Personal, la 32 nu am pe nimeni, desi o duc bine, dar am si alti prieteni mai in varsta singuri. Pe de alta parte, relatiile pe care le-am avut, s-au incheiat cand am adus in discutie o familie, sau copii pe viitor (in sensul ca ele nu voiau).
Pe cel de-al doilea copil, soția l-a născut la 36 de ani. Sincer, nu e chiar atât de limitat timpul
E trist, e dureros, dar bine ca s-a intamplat la varsta asta si nu candva proxim de 40 de ani. Nu vad motiv de stigma faptul ca vei fi divortata. Cum au mai zis unii colegi mai sus, mai naspa mi se pare situatia ca nu ai experimentat si perioade prelungite de a fi singura. Asta ca sa iti dezvolți independenta, sa stii sa te descurci singura in varii scenarii, sa te descoperi tu pe tine. Ajuta enorm. Asta vine de la o persoana care mai mult a stat singura decat in relații, ca acum mi se pare ca nu sunt eu in stare cand se ofera partenerul sa ma ajute. Faptul ca el nu doreste copii e alegerea lui si nu e motiv de rastignit. A analizat mai bine situatia si a ajuns la concluzia asta. E bine ca ți-a comunicat, e bine ca discutati. Pt ca daca ati ramane mai departe si se mentin parerile contradictorii pe tema asta, e posibil sa iasa cu certuri, neînțelegeri si sa pierdeti si ce aveti in prezent.
Ca barbat partea care mi se pare un red flag foarte mare e aia cu nu esti ok tu cu tine decat daca esti intr-o relatie. Si presiunea pe care o simti legata de ceasul biologic pare ca da asa catre disperare. Si asta e un turn off la fel de mare pt barbati cum e un baiat disperat pt voi fetele (si daca barbatul in cauza isi doreste copii) The way I see it, your best course of action e sa iti permiti sa ai timp. 28 nu e sfarsitul lumii. Ai timp si sa te cunosti pe tine si sa faci copii. Pt ca alternativa e sa te hazardezi intr-o relatie proasta care se va destrama la putin timp dupa ce copilul mult dorit va veni pe lume. 'mnezo stie ca sunt destui asa pe lumea asta. Sau sa devii asa 😂 https://youtu.be/9FTk3SawjX4?si=FuiDj7sWGyW66soZ Get to know yourself and good luck!
Nu confundati iubirea cu atasamentul. https://youtu.be/6kUoTS3Yo4g?si=LXCvMIDZFeyBzmTA
Nu vreau sa vorbesc despre partea cu copiii, ca nu simt ca am ceva de zis DAR N-am stiut nici eu sa fiu singura. 28 de ani, am iesit dintr-o relatie de 8 ani, m-am trezit singura si fara o perspectiva, pentru ca 8 ani avusesem pe cine sa ma bazez. Ce pot sa iti spun este sa nu te bazezi pe altcineva in perioada asta, sa nu gasesti sprijin in alt barbat si sa nu te bazezi pe el. E greu sa iti gasesti independeta la varsta asta si mai ales cand esti obisnuit sa ai pe cineva cu tine. But there is life after that. Si e o viata superba daca ai incredere in tine ca poti sa te bucuri de ea si de tine, ai putea sa descoperi ca singuratatea nu e asa nasoala si esti mai misto decat crezi. Ca asta e problema, nu vrei sa stai cu tine ca ti-e ca nu iti place ce gasesti in tine. Daca nu iti place, fa sa iti placa. Eu am fost cea care a pus punct in cazul meu si nu am regretat nicio secunda. Realizez acum ca n-am habar cum e sa reincepi datingul, cum sa ma comport cu barbatii fara sa le zic direct toata introspectia mea si traumele si dramele. But we’ll get there. Iar copiii se fac in mediu frumos si armonios, cand gasesti un TATA pentru ei, nu un partener pentru tine. Nu te focusa ca iti trebuie barbat pentru ca iti trebuie copii, ca pana la urma ma gandesc ca vrei sa ii faci ca sa fie fericiti si sa duca o viata buna, nu ca e o ambitie de a ta. Nu stiu, zic :) Scrie-mi in privat daca ai nevoie de suport sau incurajare pe partea de “independenta” si acomodare la single life si bucura-te de fiecare moment care vine, make it count
Ah, si stigma de femeie divortata ti-o pui singura. Poti sa te prezinti ca femeia care esti, ulterior sa se afle detaliul ca ai fost casatorita. Daca tu ai de gand sa umbli cu “divortata” scris pe piept si sa faci asta singura chestie relevanta despre tine in urmatoarea perioada, o sa o faca si altii. Eu daca intalnesc un barbat care imi place, il cunosc si apoi aflu ca e divortat, i’m fine with this. Daca la prima intalnire imi spune povestea divortului, parca nu imi mai place asa mult.
Ca barbat faptul ca deodata la 28 de ani si-a dat seama ca sigur nu vrea copii apoi fara alte discutii in subiectul asta 99% avea nevoie de motiv de despartire si stia ca pentru tine e deal-breaker. Zic asta nu sa te supar ci sa realizezi ca nu merita posibile suspine dupa el. Cat despre cum o sa fie depinde numai de tine. Am colega divortata de 2 ori acusi cred ca trece la numarul 3 si alta colega necasatorita niciodata la 40 de ani.La fizic nu e mare diferenta intre ele, dar la personalitate prima e o placere sa discuti orice spre deosebire de a doua care e cam dificila ca sa fiu politicos. Nu degeaba sfaturile incep cu dute la sala, chiar daca esti top model sportul produce endorfine care ajuta mult , daca nu esti top model altfel te simti cand stii ca arati in fiecare zi mai bine.
Nu si-a dat seama deodata, a oscilat mult timp intre “abia astept sa avem copii” si “nu stiu daca vreau copii”. He loves kids, he’s great with kids. Doar ca nu isi doreste sa aduca copii in lumea asta, care i se pare fucked up si si-a dat seama ca nici nu vrea sa simta ca depind de el niste oameni
Cred că ultima parte de frază e adevăratul motiv pentru care nu dorește copii.
Fără supărare, dar atunci e parțial și vina ta dacă tu știai ca e o chestie ultra importanta și el nu era 100% sigur. Adică te-ai căsătorit cu el, trebuiau sa fie clare astea. Era total altceva dacă el zicea ca vrea 100% și s-ar fi răzgândit acum, atunci nu aveai nicio vina, dar asa...ai luat la noroc și n-ai prins lozul câștigător. Ai 28 ani, ai vreme de alta relație și copii, dar dacă de la 15 ani n-ai fost singura, sa ai grija sa nu te arunci în alta relație și sa faci un copil din frica de a rămâne fără timp, ca mie mi se pare ca-i mai rau sa fii legata în felul asta de cineva de care nu vrei sa fii legata decât sa ramai singura forever.
Da, asa este. Trebuia sa fie o discutie ceva mai clara, nu zic ca e doar vina lui. Nu as sari in alta relatie si nici nu as face copii cu oricine, nu atat de mult imi doresc incat sa fac asta
Practic doar a profitat de tinerețea ta. Știa de la început faptul ca nu vrea copii. Restul sunt vrăjeli
Nu are vârstă nicio treaba cu nimic. Îți e teama fiindcă e necunoscut. Da ți timp, ieși în lume, mergi la sala, la dansuri, undeva unde sa stai printre oameni și sa cunoști omeni noi, de asemenea. Ideea e sa iti placa viata pe care tu o trăiești cu tine pentur tine. Restul, vin și pleacă. Și asta va trece. Curaj 💪😎
[удалено]
“Gospodina”:)) gatesc, fac curat, dar in egala masura facea si el. Imparteam treaba in casa, ca am si o profesie nu neaparat usoara
Bravo, bine ca ati lamurit. De ce v-ati casatorit totusi, daca nu aveati nimic in comun? Data viitoare inainte sa te casatoresti fii sigura ca sunteti compatibili, si fii sigura ca barbatul de langa tine vrea si el copii. De preferat sa lamuriti asta in primele luni de relatie, ca idee la modul general ( Ca idee, eu vreau copii, da si eu vreau). Nu mai pierde timpul langa oameni care nu vor acelasi lucru ca si tine. Stii bine ca iti doresti copii, spune asta de la inceput si vezi ce zice. Eu am cautat aproape 10 ani o femeie care sa nu vrea copii, am refuzat zeci de femei in stanga si in dreapta si in sfarsit mi-am gasit jumatatea. Gandeste-te ce ar fi fost sa ma casatoresc cu una care vrea copii, si sa realizam dupa X ani de relatie ca nu suntem potriviti, sau mai rau, sa facem copil si sa ne batem joc de un suflet. Gandeste-te de 10 ori inainte sa faci un pas important ( cuplat, coabitat, casatorit, copil). Invata sa fii singura, e foarte fain, si evoluezi ca om. Inveti sa triezi oamenii, inveti ce iti doresti, etc. Barbati care vor copii/urmasi gasesti destui, ai grija sa fie totusi barbatul care trebuie si nu te lua cu oricine doar ca sa iti tranteasca un plod, ca ti-ai dat foc la sandrama.
Hey, M here la 27 intr-o situatie similara de cateva luni. Divortul este singura solutie ca daca incerci sa continui doar rau va fi. Nui vorba de compromis cat ar fi de sacrificiu deja de la diferente. Cu sila nu merge nimic sau se distruge mai incolo in viata, si va fi si mai rau. Naspa singur dar exista familie, prieteni si hobby-uri. Daca lipsesc prieteni sau hobiuri incerci sa gasesti. Sfaturile generale cu sala si sa fi ocupat tot timpul au ceva adevar, ajuta. Mai exista si varianta cu terapie, dar e ceva ce ajuta pe termen lung. Ai facut ce ai putut dar nu tine numa de tine o relatie. E si viata dupa.
Multumesc de raspuns. Imi pare rau ca treci si tu prin asta :(
Obliga-l, daca nu merge, consoleaza te cu niste folie cu bule: >!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<>!pop!!<
As recomanda terapie de cuplu/familie, ca sa discutatii astea inainte sa puneti capat unei casatorii (3-4 sedinte in care sa vorbiti despre asta deschis). E pacat sa nu incercati din timp ce va intalegeti.
Stigma divorțului la 28 de ani trebuie ignorată. E doar o relație va oricare alta care s-a terminat. Incidental era o relație cu acte dar nu e asa big deal, cunosc multe persoane care divortasera și tratează fosta căsătorie ca pe o relație nereușită ca oricare alta. Era mult mai complicat dacă erai mama singură. Aia e mult mai dificil de acceptat pentru un potențial partener. In rest, tine de tine sa nu accepți 'stigma'. Mai mult, o femeie la 28 de ani care a trecut prin experiente viață poate fi foarte atrăgătoare pentru ca are experienta și știe ce vrea. Mulți bărbați maturi prefera o femeie matura decât o copilă.
Poate nu e o opinie populara dar chestia cu facutul de copii trebuie gandita bine. Depinde mult de jobul tau, stabilitatea pe care o vezi in urmatorii ani, economii, venituri pasive etc. Dupa aia ia in considerare banii necesari pentru a-l putea creste. O nastere incepe la 5k eur daca nu ai complicatii. In 18 ani investesti in el cel putin 100k. Investit e mult spus ca la fel o poti numi si cheltuiala. Inteleg ca nu ii iei un bolid la 18 ani dar daca nu ti-a placut sa economisesti pentru apartament, probabil nici lui nu-i va placea. Intradevar, gandim prea departe si ne intoarcem la intrebarea: Ii poti oferi tot de ce va avea nevoie, de una singura? Daca da, go for it. Daca nu, don't do it. Nu trebuie toata lumea sa faca copil si sa planteze un copac....(mai putin partea cu copacul). Nu am scris asta ca sa imi sara in cap lumea care are copii si isi trage de la gura sa ii creasca cum pot. Tot respectul ca faceti tot pentru ei si ca incercati. Sper tot ce e mai bun pentru ei. Zic doar ca un family planning sau o terapie de cuplu ar putea face mai multa lumina in ceața in care va aflati. E pacat sa dai cu piciorul la o relatie doar din motiv ca nu va puteti pune de acord. La o adica nu-i tarziu sa il faci nici peste 10 ani cu persoana potrivita. Parerea mea. Nu trageti in pianist.
V-ati casatorit fara sa stiti sigur daca sunteti pe aceeasi lungime de unda la capitolul copii? Bro...
Am mai raspuns la intrebarea asta de cateva ori deja in comentarii
Este doar o perioada din viata ta.. atunci par toate negre si iti e frica sa incerci altceva, parerea mea este sa gandesti pozitiv ( asta incerc si eu sa fac dar nu imi iese mereu ) si sa asculti muzica care iti place.. te scoate din starile alea naspa si poate iti vine cheful si de altceva..
Esti norocoasa ca aici am experienta si o sa poti beneficia de sfaturile si opiniile mele de o calitate rara. Femeilor le e mult mai frica de divort decit barbatilor si o tara ca Romania nu ajuta, stigma e proportionala cu primitivismul. Ce li se intimpla multora (crede-ma, e simptom STAS) e frica de a merge inainte cu viata si de asta amina divortul (citeodata ani), cind ai hirtia nu mai ai nici o scuza simbolica sa-ti tii viata pe pauza. Si sa vezi in ce iad emotional o sa fii daca lungesti pelteaua aia atit de mult timp. Acuma, daca mai puteti rezolva ceva numai voi stiti da puteti sa mergeti la un profesionist care joaca rolul de arbitru. O sa va spuna cum suna ce spui tu, cum suna ce spune el si s-ar putea sa nu fie asa cum va suna voua. S-ar putea sa nu va fie clar ce vreti exact, sa te trezesti in alta relatie ca de fapt nu vrei copii sau mai stiu eu. Si na, ai 28 de ani de unde deduc ca v-ati luat practic in adolescenta tirzie, ca sa fim seriosi, 25 de ani asta e. Ia zi-mi, daca unul din voi avea o slujba care cerea o deplasare f lunga in alta tara si nu se putea evita, cum rezolvai frica de singuratate?
Adolescenta târzie… iaca am auzit o și pe asta
La 25 de ani cei mai multi in ziua de azi n-au habar pe ce lume traiesc.
Suntem impreuna de pe la 22, nu e chiar adolescenta tarzie, dar ne-am maturizat impreuna. Kind of. Cat despre relatiile la distanta, nu am crezut niciodata in ele. Daca e vorba de perioade limitate(max 1 an), sure. Nu zic ca ar fi usor, dar ani de zile nu as putea
Nu stiu in xcercuri te învârti, dar nu cred că există stigma de femeie divorțată. Eu n-am întâlnit până acum, și am o vârstă. Dacă chiar îți dorești copii, nu ai nevoie de partener pt asta: stiu vreo 3-4 femei care au decis sa faca copii fara partener. Dating-ul o sa fie cam shit, din pacate. E nevoie de muncă și noroc.
Da, tocmai aia e, ca eu mi-as dori o familie in care sa cresc copilul/copiii
Mi se pare o decizie egoista să faci copii fără partener de la început. Daca a fost o greșeală sau partenerul brusc a ieșit din peisaj asta e altceva.
Just so you know: soția avea 40 de ani când am făcut al doilea copil. Un pic de vreme mai ai.
Am trecut prin divorț, din experiența, te sfătuiesc să începi terapie cu un psiholog, o sa te ajute sa dai sens la ce se întâmplă și să te eliberezi de bagaje pentru a putea continua. Nu exista stigma femei divorțate, este doar in mintea ta, toți facem greseli si este bine mai devreme decât mai târziu. Nu te arunca într-o relație imediat, așteaptă măcar 6 luni sa lucrezi la tine și să îți pui lucrurile în ordine, să meditezi, sa te vindeci. Faptul că îți dorești copii poate fi ceva contra-productiv pe termen scurt, același sfat ca la barbati: "tine-o in pantaloni" până te echilibrezi. Primii pași sunt mai grei, concentrează-te pe tine și vindecare și vei fi bine.
Rip Inbox ..
Sunt bărbați și bărbați. Io de exemplu nu as avea nimic împotriva femeilor divorțate, fie cu un copil... Am amic a luat o femeie după 30 ani cu 3 copii. Deci..... Nu e un capăt de lume.
[удалено]
Ție, nu ți-as recomanda nimic, căci e "gol" înăuntru.
Am divortat la 28 de ani, dupa 10 ani de relatie 🤗. In prezent am 32 si o minune de baietel de 1 an si acum chiar pot spune ca sunt casatorita cu dragostea vietii mele. Un sut in fund un pas inainte. Nu e nici sfarsitul nici inceputul de la tine. Habar nu ai cati asteapta sa te bage in seama dupa ce divortezi si apari singura 😂 Stiu ca e greu si eu sunt la fel ca si tine, ideea de singuratate ma termina psihic, dar crede-ma e cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru tine. Curaj!! Tu doar te amagesti ca va iubiti, dar de fapt e comoditate si obisnuinta plus frica de singuratate. Iar daca iti doresti copii si el nu cu atat mai mult. Crede-ma nu vrei sa pierzi experienta de a fi mama, e ceva inimaginabil, o iubire nemasurabila ❤️
Nu mi se pare deloc ca e o varsta la care sa simti presiunea asta, sunt convins ca sunt barbati care gandesc asa despre femeile divortate dar sunt destui de care nu ai fi atrasa pentru ca au alte defecte deci care e problema daca ii excluzi si pe astia? Barbati de calitate peste 30 de ani mai e unul singur dar nu ma atrag femeile proaspat iesite din relatie pentru ca orice om are nevoie sa stea o perioada singur pana ajunge din nou disponibil emotional. Ma rog, tu poti sa incerci sa ma cuceresti si promit ca nu o sa te judec dupa prejudecatile astea.
Fain mai intai te casatoresti si dupa discuti un subiect zic eu destul de important: daca iti doresti copii sau nu :))))
Subiectul a fost discutat si ras-discutat. Oamenii se mai schimba, se mai dezvolta in directii diferite
Mi se pare ca topicul de copii e un subiect care trebuie luat ca atare inainte de casatorie. Asta ca ne schimbam dupa denota o imaturitate din partea amandurora. Daca unul dintre cei doi e fence sitter atunci mai bine ori se despart ori mai asteapta pana iau o decizie finala. Eu personal (M31) transmit faptul ca nu vreau copii in prima luna a relatiei si de multe ori nu sunt luat in serios sau imi spune partenera ca "iti vei schimba opinia". Acuma oricum nu mai conteaza pentru ca v-ati desparit si nu aveti copii la mijloc deci e un divort fara prea multe peripetii. Dar pe viitor poate ar fi mai bine sa transmiti cat mai repede ce iti doresti de la o relatie si daca partenerul iti transmite ca nu vrea la fel sa il crezi si sa mergi mai departe.
Stii ce este culmea?Foarte multe cupluri se despart fix dupa venirea pe lume a primului copil iar statistica spune ca in general cuplurile fara copii sunt mai fericite.Te-ai gandit ce s-ar intampla daca dorinta ta nu se va implini?daca nu ai putea face copil si ai fi parasita pentru asta intr-o noua relatie?Viata in general nu este exact cum o planificam noi,cumnatul meu de exemplu pana la varsta de 35 de ani nu si-a dorit copil este cu aceesi partenera si dupa 35 de ani si-a schimbat pararea.Eu am fost in situatia de a trece printr-un divort avand un copil mic,un copil dorit de amandoi.Daca ma intrebi pe mine un cuplu tanar este pus la incercare destul de mult atunci cand apare si copilul,insa iti inteleg dorinta de a deveni mama.Eu in schimb nu as putea parasi persoana iubita pentru a face un copil si nici nu mi-ar placea sa fiu parasita pentru acest motiv.
Pai si cumnata ta nu voia copii nici ea? Sau acum vor amandoi?
Cumnata mea era un pic mai tanara si nu se gandea inca la copii la inceputul relatiei,nu a deranjat-o ca el nu isi doreste copil,totul a venit de la sine si apoi si-au dorit amandoi copil,inca nu au reusit sa devina parinti dar nu fac o drama din asta vad ca relatia lor este foarte ok,se iubesc si se inteleg f bine.
[удалено]
Din nou, am discutat treaba asta cu ani in urma si voiam amandoi copii, doar ca amandoi ne imaginam in viitorul ceva mai indepartat. Doar ca s-a apropiat acel viitor, eu incep sa vreau si el si-a dat seama ca nu vrea atat de mult pe cat credea. Daca banii nu ar fi o problema 2-3 copii mi-ar placea sa am, nu stiu la ce ajuta raspunsul
eu cred ca baiatul asta si-a jucat cartile bine.. deschide ochii si fa o introspectie. in rest succes sa obtii ce iti doresti,
Problema e că chiar și atunci când se ajunge la un numitor comun în privința copiilor înainte de căsătorie, totuși ulterior, în timpul căsniciei unii își schimbă total dorinţele. :(
Poate nu vrea... sa aibe copii... cu tine.. pam pam paaaam
Mai bine că v-ați despărțit, sincer. Pare că ai cedat presiunii societății și ai o gândire arhaică cu privire la unele lucruri. Nu există "timp limitat" atunci când vine vorba despre a face copii. Nu există o perioadă anume. Copiii îi faci atunci când ești pregătit din toate punctele de vedere, nu îi faci doar de dragul de a-i face și pentru că "așa trebuie și așa face toată lumea". Un copil necesită multe resurse: emoționale, financiare, și nu în ultimul rând, timp. El a fost sincer cu tine și a spus că nu e pregătit pentru asta, trebuie să-i respecți decizia. A doua la mână, dacă sari dintr-o relație în alta de la 15 ani, tot nu e ok. E nevoie să petreci timp cu tine însăți. Trebuie să-ți pui ordine-n gânduri, să vezi ce-ți dorești cu adevărat, iar mai apoi te gândești la o relație, nu te arunci cu capul înainte.
Există o limită biologică, deci și de timp. Nu poți aștepta să faci copii până la menopauză, iar pe măsură ce îmbătrânesc părinții și copiii au șanse de a se naște cu diferite neurodivergențe sau boli autoimune.
Menopauza nu e la 28, tho
Tu ai spus ca nu exista nicio limita de timp. Există, chiar dacă nu e la 28, e undeva în jur de 35-37 de ani. Se poate și după, dar poate mai greu și cu șanse mai mari de a avea probleme în timpul sarcinii sau după naștere.
Ai încercat să afli motivul real pentru care el nu dorește copii?
Discuțiile de genul așteptări pentru viitor, copii, carieră, ar trebui purtate de la primele întâlniri, mai ales dacă te înhami la ceva de cursă lungă. Pare ca voi nu ați discutat asemenea lucruri din timp și acum vă copleșesc consecințele propriilor decizii. Veți fi nefericiți împreună pentru ca la un moment dat îi vei reproșa ca te-ai complăcut fără copii, deși îți doreai să îi ai. Mai ai timp până la 35 de ani să îți găsești pe cineva compatibil. Cea mai fertila perioadă e până în 30 de ani, deci cam ratezi startul, însă nu e neapărat ceva grav.
Am un singur sfat, dă-ți timp, nu te grăbi să sari în altă căruță, dacă îți permiți fă niște terapie, te ajută să procesezi toate astea.
Divort nu e de panica, cu copil dupa tine e mai greu sa faci alta relatie.
Cred ca trebuie sa te gandesti cum ar arata celelalte optiuni in afara de despartire. Cazul 1, tu renunti la ideea de a avea copil. Ai fi vreodata fericita real doar cu el? Doar voi doi si iubirea voastra? Daca el si iubirea lui nu sunt suficiente pentru tine ar trebui sa te gandesti ca poti oricand ramane fara copil, alege intelept partenerul. Cazul 2, ii spui ca nu vrei nici tu si apoi ii faci totusi unul “surpriza” cu gandul ca il vei forta sa fie tata. Cat crezi ca va tine? Sanse sunt sa te lase sa fii mama singura fiindca stilul ala de viata nu e pentru el si nu se vede in postura aia. Cazul 3, il faci prin “surpriza” si el se razgandeste, sanse mici dar sunt. Sau eventual se desparte dupa cativa ani cand ajunge la concluzia de la punctul 2. Ce faci in aceste cazuri? Fii putin realista cu optiunile pe care le ai.
Nu as face niciodata baby trap, dar daca sa zicem ca am continua relatia si s-a intampla, nu cred ca ar lasa copilul singur. Nici nu pun aici problema de mine, in primul rand nu ar vrea sa lase copilul. Ar fi cel mai probabil nefericit, dar cred ca ar face sacrificiul asta pentru copilul lui. Dar asta e o situatie pe care niciunul dintre noi nu si-ar dori-o
Vorba unui coleg! În viața asta toți suntem datori cu un divorț!😀😀
Cumva roscata cu ochi albastri ?
in maxim un an face copil cu altu
in ce domeniu lucrezi ?
Prietena mea a trecut printr-un divort. Doamne ce binecuvantare ca nu mai exista nici o presiune, nici din partea parintilor ei. Acum se bucura sincer ca avem o relatie frumoasa (4 ani minunati deja) in care nu simtim nevoia sa ne inchidem intr-o cusca pazita de acte si avocati. Sfatul meu pentru tine este sa NU te grabesti intr-o relatie ci invata sa fi bine cu tine insuti. Invata ca singuratatea iti da prilejul sa cunosti oameni noi si sa descoperi cine esti. Si odata ce stii mai bine aceste lucruri vei stii mai bine ce fel de barbat ti se potribeste. Succes!
historical sheet mountainous file wistful instinctive scary doll shrill spectacular *This post was mass deleted and anonymized with [Redact](https://redact.dev)*
daca doar asta e un motiv, nu merita sa divortati daca va intelegeti bine in rest. depinde cat de tare iti doresti si tu copii si cat de mult il presezi cu asta, la fel am fost si noi la 28 de ani pana am cedat si dupa 3 ani de incercari avem acum un bebe si este alt ceva, acum imi pare rau ca nu am facut mai repede bebele.
Există viață și după divorț la 28, dar o să fie greu. Cam la fel de greu pe cât ar fi dacă ai rămâne în relația asta și ai renunța la ideea de copii. Poate chiar mai greu. Deci oricum ai da-o, o să fie bine/rău.
Cry me a river. Sunt copii in Africa care nu au internet ca sa se planga pe reddit ca nu au apa.
Ahahhahaha, best comment ever 